Povestea lui Moise şi AI-Khadir

În numele Lui Allah cel Milostiv Îndurător

Moses şi AI-Khadir

Allah AtotPuternicul, spune:

60. [Adu-ţi aminte] când Moise i-a zis slujitorului sãu: "Nu mã voi opri
pânã ce nu vom ajunge la întâlnirea celor douã mãri(125), chiar dacã
voi umbla ani îndelungaţi!"
61. Si când au ajuns ei la întâlnirea lor(126), au uitat peştele lor şi el a
apucat nestingherit drumul lui cãtre mare, printr-un canal.
62. Şi când au trecut ei [de locul acela](127), i-a zis slujitorului sãu:
"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
nostru!"
63. I-a rãspuns: "Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am
uitat peştele. Şi nu m-a fãcut sã uit şi sã nu-ţi mai pomenesc de el
decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod
ciudat!"(128)
64. A zis(129): "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!"(131) Si s-au întors
dupã urmele lor.
65. Şi au gãsit ei un rob(132) dintre robii Noştri, cãruia Noi i-am dãruit
îndurare(133), din partea Noastrã, şi l-am învãţat ştiinţã de la Noi.
66. Moise i-a zis: "Pot eu sã te urmez, astfel încât sã mã înveţi din
ceea ce tu ai învãţat, ca bunã cãlãuzire?"
67. I-a rãspuns(134): "Dar tu nu vei putea sã ai rãbdare cu mine!
68. Cum ai putea tu sã rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?"(135)
69. I-a rãspuns(136): "Dacã Allah voieşte, mã vei afla tu rãbdãtor şi nu
mã voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"
70. Şi i-a zis(137): "Dacã mã urmezi, nu mã întreba despre nici un
lucru, câtã vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!"
71. Şi au purces la drum amândoi(138). Dar când au urcat pe o
corabie, a gãurit-o el şi atunci i-a zis [Moise]: "Ai gãurit-o pentru ca
sã-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai sãvârşit un lucru foarte rãu!"
72. I-a rãspuns(139): "Nu am spus eu cã tu nu vei putea rãbda
împreunã cu mine?"
73. A zis(140): "Nu mã dojeni pentru ceea ce am uitat(141,1) şi nu mã
împovãra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!"(142)
74. Şi au pornit ei doi mai departe şi au mers(143) pânã ce s-au
întâlnit cu un fecior, pe care el l-a ucis. I-a zis atunci [Moise]: "Ai ucis
un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet!(144) Ai sãvârşit un lucru
îngrozitor (Nukr)!"
75. I-a rãspuns [celãlalt](145): "Nu ţi-am spus eu cã nu vei avea
rãbdare cu mine?"
76. I-a zis(146): "De te voi mai întreba despre ceva dupã aceasta, sã nu
mã mai ţii în tovãrãşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngãduinţa [de
a te despãrţi de mine]!"
77. Şi au pornit mai departe pânã ce au ajuns la neamul unei cetãţi,
de la care au cerut mâncare, însã aceştia nu au voit sã-i ospãteze. Şi
au gãsit în ea un perete ce stãtea sã se prãbuşeascã, iar el l-a
îndreptat. Şi [atunci] i-a zis [Moise]: "Dacã ai fi voit, ai fi obţinut o platã
pentru aceasta!"(147)
78. I-a rãspuns [celãlalt](148): "Aceasta este despãrţirea între mine şi
între tine. Însã eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut
rãbdare!
79. În ce priveşte corabia(149), ea era a unor sãrmani (Masakin) care lucrau pe mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege care lua toate corãbiile, cu forţa(150).
80. Cât despre fecior(151), pãrinţii lui erau dreptcredincioşi şi ne-a fost
teamã ca el sã nu le impunã lor nelegiuirea şi necredinţa.
81. Şi am voit(152) ca Domnul lor sã le dea în schimb un altul mai
curat decât el şi mai iubitor [faţã de ei].
82. În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest
oraş, iar sub el se afla o comoarã pentru ei. Tatãl lor a fost un om
cuvios şi Domnul tãu a voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta
bãrbãţiei sã-şi scoatã comoara lor [ei înşişi](153), ca milã de la Domnul
tãu. Şi nu am fãcut-o dupã socotinţa mea!(154) Aceasta este tâlcuirea
celor pentru care nu ai putut sã fii cu rãbdare!" (Surat Al-Kahf, ayat 60-82)

1. Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Allah iartă păcatele pe care le au în minte urmaşii mei atâta timp cât ei nu le pun în practică sau nu vorbesc despre ele.” (Sahih Al-Bukhari)¤ Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat că
: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: " Dacă cineva mănâncă fară să-şi dea seama când este în post, el trebuie să continue postul, pt că Allah l-a hrănit şi i-a potolit setea." (Sahih Al-Bukhari)
125) Locul unde se întâlnesc cele douã mãri şi unde îl voi gãsi pe Al-Khidr.
Prin cele douã mãri se poate înţelege, golfurile Al-Aqaba şi Suez, între care se întinde Peninsula Sinai, în care Moise şi israeliţii au petrecut mulţi ani în
peregrinãrile lor.
126) A celor douã mãri.
127) Adicã de locul unde au uitat peştele.
128) Pe canalul acela acoperit, de forma unui tunel fãrã nici o ieşire la
suprafaţa pãmântului.
129) Moise.
130) Locul în care peştele a fugit prin canal spre mare.
131) Locul în care trebuie sã ne întâlnim cu Al-Khidr [omul evlavios].
132) Numele lui nu este menţionat în Qu’ran, dar tradiţia islamicã îl numeşte Al-Khidr.
133) Profeţie.
134) Al-Khidr.
135) Lucrurile respingãtoare pentru aspectul lor aparent, dar al cãror tâlc
ascuns nu-ţi este cunoscut.
136) Moise.
137) Al-Khidr.
138) Pe malul mãrii, cãutând o corabie.
139) Al-Khidr.
140) Moise.
141) Pentru cã am uitat condiţia pusã.
142) Nu face prea dificilã însoţirea ta de cãtre mine!
143) Dupã ce au ieşit din corabie pe uscat.
144) Ai ucis pe cineva care nu a ucis ca sã fie ucis.
145) Al-Khidr.
146) Moise.
147) L-a mustrat cã nu a cerut o platã de care aveau mare nevoie.
148) Al-Khidr.
149) Pe care am gãurit-o.
150) În ceea ce priveşte corabia, aceasta aparţinea unor oameni sãrmani care lucrau pe mare. Şi era un rege care lua cu forţa toate corãbiile, fãrã sã dea nimic în schimbul lor. Eu am stricat-o pentru ca regele sã nu o ia când o s-o vadã, deoarece ea devenea astfel improprie pentru navigaţie.
151) Pe care l-am ucis.
152) Prin uciderea lui.
153) Pentru a dispune de ea cu înţelepciune.
154) Nu am procedat dupã bunul meu plac, ci am împlinit porunca lui Allah
Preaînaltul.
Unii dintre Oamenii Cărţii au spus: cel care l-a întâlnit pe Al-Khadir era Musa Ibn Misha Ibn Yusuf Ibn Ya` ub Ibn Ishaq Ibn Ibrahim, tatăl Profeţilor.
Dar, cea mai autentică viziune este că era Musa Ibn `Imran, Profetul trimis de Allah Copiilor lui Israel.
Imam Al-Bukhari a relatat: Am auzit de la Al-Hamidi care l-a citat pe Sufyan care l-a citat pe `Amr Ibn Dinar care l-a citat pe Sa`id Ibn Jubair care spunea: I-am spus lui Ibn `Abbas: "Nauf AI-Bakali
Pretinde că Moise (companionul lui AI-Khadir) nu era Moise din Banu
Israel ci un alt Moise." Ibn `Abbas, radi Allahu anhu, a spus că duşmanul lui Allah (Nauj) era un mincinos. Ubai bin Ka `b a relatat că:
Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: "O dată Profetul Moise s-a ridicat şi s-a adresat celor din Banu Israel. L-au întrebat: " Cine este cel mai mare învăţat?" El a spus: "Eu sunt cel mai învăţat." Allah l-a certat pe Moise zicându-i să nu spună despre el că e atoateştiutor, deoarece doar EL(Allah) are acest atribut. Aşa că Allah l-a inspirat spunându-i, " La întâlnirea celor două mări este un sclav al meu care este mult mai învăţat decât tine." Moise a spus: "O Stăpânul meu! Cum îl pot întâlni?" Allah AtotPuternicul i-a spus: " I-a un peşte într-un coş mare (şi porneşte) şi îl vei găsi în locul în care vei pierde peştele." Aşa că Moise plecă împreună cu servitorul său, Yusha` bin Nun cărând un peşte într-un coş mare până când au ajuns la o stâncă, unde s-au odihnit şi au adormit. Peştele a ieşit din coş şi a plecat prin tunel înnapoi în mare. Deci, a fost un lucru uimitor atât pt Moise cât şi pt sclavul său. Şi-au continuat drumul în acea noapte precum şi în ziua ce a urmat. Când a venit seara, Moise i-a spus servitorului său: {"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
nostru!"} Moise nu a obosit până ce nu au trecut de locul depre care i se vorbise. Apoi sclavul său i-a spus: {"Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am uitat peştele…”} Atunci Moise a spus:{ "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!" Şi s-au întors dupã urmele lor.}, până au ajuns la stânca respectivă. Acolo au văzut un om acoperit cu un veşmânt ( sau acoperit cu propriul veşmânt). Moise, aleihi salam, l-a salutat. Al-Khadir i-a răspuns: “Cum se salută oamenii, unii pe alţii, în ţara ta? ” Moise a spus: “ Eu sunt Moise.” El a întrebat: “ Moise din Banu Israel?” Moise i-a răspuns afirmativ şi a adăugat: “ Pot să te urmez ca să mă înveţi şi pe mine din ceea ce ai fost învăţat.” Al-Khadir i-a răspuns: ” Adevărat îţi zic! O Moise, nu vei avea răbdare cu mine! Am înţelepciunea pe care Allah m-a învăţat şi pe care tu nu o cunoşti, în timp ce pe tine Allah te-a învăţat lucruri pe care eu nu le cunosc.” Moise i-a spus: ” Dacă Allah voieşte, tu mă vei găsi pe mine răbdător şi nu voi ieşi din cuvântul tău.” Aşa că amândoi au mers pe malul mării, deoarece nu aveau o barcă. Între timp o barcă trecu pe lângă ei, iar ei au cerut să urce la bord. Căpitanul îl recunoscu pe Al-Khadir şi îi luă la bord fară teamă. Apoi o vrabie se aşeză pe marginea bărcii şi îşi înmuie ciocul o dată sau de două ori în apa mării. Al-Khadir a spus: „O Moise! Ştiinţa mea şi ştiinţa ta nu au micşorat cu nimic Ştiinţa Lui Allah aşa cum nici această vrabie nu a micşorat cu nimic nivelul mării atunci când şi-a înmuiat ciocul.” Al-Khadir a mers şi a smuls una din scândurile bărcii. Moise a spus: „ Aceşti oameni s-au oferit să ne ducă, iar tu le-ai stricat barca ca ei să se înece.” Al- Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine.” Moise a spus atunci: „ Nu mă învinui pt. că am uitat.” Prima sa scuză a fost că a uitat. Apoi şi-au continuat călătoria până ce au găsit un băiat care se juca cu alţi băieţi. Al-Khadir a rupt gâtul băiatului (omorându-l). Moise a spus: „ Ai ucis un suflet nevinovat care nu a luat nici un suflet.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Apoi şi-au continuat drumul până când au ajuns într-un oraş, le-au cerut oamenilor de acolo de mâncare, dar aceştia i-au refuzat. Apoi au găsit acolo un zid care sta să se dărâme. Al-Khadir l-a reparat. Moise i-a spus: „ Dacă ai fi vrut, cu siguranţă ai fi tras foloase din ceea ce ai făcut.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Aceasta este despărţirea dintre tine şi mine.” Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a adăugat: „ Fie ca Allah să aibă Milă de Moise! Putea să aibe mai multă răbdare şi să înveţe mai mult din povestea lui cu Al-Khadir.”(Sahih Al-Bukhari)
Allah AtotPuternicul spune: { În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest oraş,}, As Suhaili a spus: ei erau Asram şi Sarim fiii
lui Kashih. { iar sub el se afla o comoarã pentru ei. }, adică se afla aur, sau vreun fel de ştiinţă (cărţi poate). Oricum, majoritatea spun că era vorba despre un fel de ştiinţă inscripţionată pe o tablă din aur.
Al-Bazzar a spus: Ibrahim Ibn Sa'id Al-Jauhari mi-a spus de la Bishr Ibn Al-
Mundhir care a auzit de la Al Harith Ibn 'Abdullah Al- Yahbasi care a auzit de la 'Iyad Ibn `Abbas Al-Ghassani care a auzit de la Ibn Hujairah care l-a auzit pe Abu Dharr spunând: “ Comoara menţionată în Cartea Lui Allah ( Qur’anul Cel Sfânt) era o tablă din aur pe care era inscripţionat: M-am întrebat despre cel care îşi declară credinţa în Cuvântul Lui Allah şi apoi o pune în practică; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de Focul Iadului şi apoi râde; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de moarte şi apoi devine nepăsător la cuvintele „ Nu există altă Divinitate în afară de Allah.” Acelaşi lucru au relatat şi Al-Hasan Al-Basri, ` Umar sclavul eliberat al lui `Afrah şi Ja`far As-Sadiq.
Allah spune: { Tatãl lor a fost un om cuvios }, adică până la al şaptelea sau al zecelea bunic. Oricum, acest lucru arată că de pioşenia tatălui beneficiaza atât copii săi cât şi copiii copiilor săi.
Allah spune: { ca milã de la Domnul tãu.} , aceasta este o dovadă scrisă că Al-Khadir era un Profet şi că absolut tot ceea ce făcea era din porunca Lui Allah AtotPuternicul.

Va urma

În numărul următor inşha’Allah vom încerca să răspundem la întrebări precum “ Al-Khadir încă trăieşte?”, “ Cine a fost el?”….

Bucură-te de viaţă

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător


Perfecţionează-te


Stai lângă un om care are douăzeci de ani şi observi că are un stil caracteristic, o anumită logică şi mod de gândire. Apoi mai stai împreună cu el când are treizeci şi observi că nu s-a schimbat nimic la el şi că nu a progresat deloc. Acum, stai lângă alţi oameni şi observi că ei chiar au profitat de viaţa lor. Descoperi că ei zilnic şi-au îmbunătăţit caracterul. De fapt, oră de oră ei îşi îmbunătăşesc viaţa religioasă sau socială. Dacă vrei să te gândeşti la oamenii care se perfecţionează zilnic, gândeşte-te la următorul lucru: Puteţi vedea oameni cărora le place să se uite la televizor şi prin aceasta îşi îmbunătăţesc cultura generală, iar nivelul lor de dezvoltare intelectuală creşte. Ei sunt cei care profită din plin uitându-se la acele programe care vorbesc despre experienţele celorlalţi, din care învaţă caracteristicile unui discurs şi de unde îşi îmbunătăţesc vocabularul, capacitatea de înţelegere, capacităţile de orator şi perseverenţa. Apoi îi vedem pe cei care nu ratează nici o poveste de dragoste, sau un film horror, sau un film care prezintă fantezii care nu au nici o legatură cu realitatea. Observaţi deci diferenţa dintre cei doi după cinci sau zece ani. Care dintre ei va progresa şi îşi va dezvolta abilităţile de înţelegere a informatiei, îşi va îmbogăţi cultura genereală, va avea puterea de ai convinge pe alţii, sau va avea puterea să iasă cu bine din anumite situaţii? Fără doar şi poate răspunsul este prima persoană! Vei putea observa că manierele comportamentale ale primei persoane sunt complet diferite. Atunci când poartă o discuţie în contradictoriu, el aduce argumente viabile, dovezi şi fapte, în timp ce, cel de-al doilea nu poate decât să citeze vorbele actorilor şi cântăreţilor, atât de mult încât o asemenea persoană a zis o data în timpul unei discuţii, “ Allah spune: “ Luptă, robul meu, şi eu voi lupta cu tine!” “
Iar noi a trebuit să-i spunem că acesta nu este un verset din Qur’an. Atitudinea sa s-a schimbat şi el a rămas tăcut. Apoi m-am gândit la ceea ce a spus şi mi-a venit în minte că probabil a folosit un dialect egiptean care i s-a imprimat în memorie după ce a vizionat un film serial!
Haideţi să privim totul din alt unghi – acela al cititorilor de reviste şi ziare. Câţi oameni sunt interesaţi de cititul informaţiilor utile din ziare, informaţii care îi ajută să-şi dezvolte personalitatea, să-şi îmbunătăţească abilităţile sau să-şi îmbunătăţească cultura generală? Cu toate acestea, câţi sunt aceia care nu citesc altceva decât rubricile de sport şi divertisment? Este adevărat că multe ziare măresc numărul paginilor destinate sportului şi divertismentului în detrimentul celorlalte categorii pt a face faţă concurenţei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre modul cum ne petrecem timpul. Aşadar, dacă vrei să fii un cap în loc de o coadă, atunci exersează-ţi abilităţile, indiferent de natura lor. ‘Abdullah a fost o persoană energică dar anumite abilităţi erau mai puţin dezvoltate decât altele. Într-o zi, a plecat de acasă spre moschee pt a se ruga Dhur. Respectul pt religia sa, cât şi devoţiunea sa l-au împins să meargă la rugăciune. Mergea repede pt a ajunge la moschee înainte să se strige Iqamah. În drumul său, a trecut pe lânga un curmal în vârful căruia se afla un bărbat în uniformă, care lucra. ‘Abdullah surprins îşi spuse în sinea sa, “ Cine este acest om căruia nu îi pasă de rugăciune! Parcă nici nu a auzit Adhanul, sau nu îi pasă că urmează să se strige Iqamah!” Atunci a strigat la el supărat, “Coboară şi mergi la rugăciune!” Omul răspunse sec, “ OK, OK….” Apoi spune, “ Grăbeşte-te la rugăciune, măgarule!” Omul ţipă, “ Mă faci pe mine măgar?!” Luă o creangă şi coborî cu gândul să-l lovească cu ea. ‘Abdullah şi-a ascuns faţa în eşarfa sa pt ca omul să nu îl recunoască şi porni spre moschee. Omul coborî furios din copac, merse acasă, se rugă şi se odihni o vreme. Apoi se întoarse să termine ce a început. Când strigă la Asr, ‘Abdullah porni din nou spre moschee. În drumul său trecu pe lângă acelaşi copac şi observă acelaşi om care lucra în el. Hotărî să schimbe modul de abordare spunându-i, “ Asalamu 3alaikum! Ce mai faci?” Omul îi răspunse, “ Alhamdulillah! Sunt bine!” El spuse, “Dă-mi câteva veşti bune. Cum o să fie recolta anul acesta?” Omul spuse: „ Alhamdulillah.” ‘Abdullah a spus: “ Allah să te ajute să ai o recoltă bogată, să-ţi uşureze viaţa, şi să nu te priveze de răsplata muncii tale!” Omul simţi o imensă bucurie la auzul rugii şi spuse amen când s-a terminat. ‘Abdullah i-a spus apoi: “ Se pare că ai fost atât de preocupat de munca ta încât probabil nu ţi-ai dat seama că a strigat Adhanul pt salat Asr. Adhanul s-a strigat iar acum urmează să strige şi Iqamah. Poate ar trebui să cobori, să te odihneşti un pic şi apoi să te pregăteşti pt rugăciune. După aceea te poţi apuca din nou de muncă. Fie ca Allah să îţi dea sănătate.” Omul spuse:” Inşha’Allah…. Inşha’Allah….” Şi începu să coboare încet. Apoi se întoarse către ‘Abdullah, îi strânse călduros mâna, spunându-i: “ Vreau să-ţi mulţumesc pt manierele tale. Cât despre cel care a trecut pe lângă mine la Dhur, aş vrea să-l întâlnesc şi să îi arăt eu lui cine e adevăratul măgar!”

Rezultatul...

Aşa cum tu îi tratezi pe ceilalţi aşa şi ei te vor trata pe tine.



Nu plânge pt laptele vărsat


Unii oameni cred că prima impresie pe care şi-au făcut-o alţii despre ei nu poate fi schimbată. Ei se resemnează acestei idei, la fel cum alţii se resemnează ideei că nu işi pot schimba culoarea pielii sau înălţimea.
Pe de altă parte, o persoană inteligentă crede că a schimba caracterul unei persoane poate fi mai uşor decât schimbatul hainelor aceleaşi persoane. Caracterul nostrum nu este asemenea laptelui pe care dacă l-ai vărsat nu îl mai poţi recupera. Mai degrabă, îl putem permanent controla şi desigur există anumite metode prin care îl putem schimba, aşa cum de asemenea ne putem schimba modul de gândire!
Ibn Hazm a menşionat în lucrarea sa Tawq al-Hamamah o poveste a unui faimos om de afaceri spaniol: Acesta se afla într-o competiţie alături de alţi patru oameni de afaceri, iar în urma acestei competiţii ceilalţi au ajuns să nu îl simpatizeze. Acest lucru determinându-i să îl enerveze. Într-o dimineaţă, el a plecat de acasa spre servici, purtând un tricou şi un turban alb. Unul dintre cei patru oameni de afaceri s-a întâlnit cu el pe drum. S-a uitat la turbanul său şi a spus “ Ce frumos este turbanul tău cel galben!” La care omul de afaceri a spus “ Eşti orb? Turbanul meu este alb!” Celălalt i-a spus “ Nu, este galben! Este galben, dar îţi stă foarte bine.” Omul de afaceri plecă şi nu merse mult că îl întâlni pe cel de-al doilea din cei patru. S-au salutat, apoi uitându-se la turbanul său acesta din urmă îi spune “ Arăţi foarte bine azi! Hainele tale sunt foarte frumoase! În special turbanul tău verde!” Omul de afaceri îi spuse “ De fapt, turbanul meu este alb.” “ Nu, este verde” insistă celălalt. “ Este alb! Pleacă de lângă mine!” spuse omul şi îşi continua călătoria, vorbind singur, şi uitându-se în vitrinele magazinelor la turbanul său ca să se asigure că este într-adevăr alb. Ajuns în faţa magazinului său descuie uşa şi dădu să intre. În acel moment, apăru şi al treilea din cei patru concurenţi şi îi spuse “ Ce dimineaţă frumoasă! Ş ice haine frumoase ai! Iar turbanul tău albastru nu face decât să completeze această ţinută depasebită!” Omul de afaceri se uită dezorientat la turbanul său, îşi dădu ochii peste cap şi spuse “ Dragă frate! Turbanul meu este alb!” “ Nu, este albastru. Dar ceea ce este important este că îţi stă foarte bine cu el, aşa că nu îţi face griji!” îi spuse înainte să plece, în timp ce omul de afaceri striga după el “ Turbanul meu este alb!” şi se mai uită o dată în vitrine magazinului său ca să se asigure că nu greşeşte. Stătu un timp în magazin, dar nu işi putu lua ochii de la turban. Între timp, cel de-al patrulea concurrent veni şi-I spuse “ Salutări! MashaAllah! De unde ai cumpărat acest turban roşu?” Omul de afaceri strigă “ Turbanul meu e albastru!” Apoi continuă “ NU, e roşu.” Apoi “ NU, e verde! De fapt, NU e alb! NU, e albastru, sau negru!” Şi deodată începu să râdă zgomotos, apoi să ţipe, apoi să plângă, apoi începu să sară! Ibn Hazm a spus “ După aceea l-am văzut pe străzile Spaniei. Înnebunise, iar copii aruncau cu pietre în el.” Dacă aceşti patru oameni, folosindu-şi abilităţile, au putut să schimbe nu doar caracterul ci şi mintea acestui om, atunci cum rămâne cu încercările şi abilităţile pe care orice om le care şi care unul le poate pune în practică pt a deveni mai apropiat de Allah? Pune în practică orice abilităţi vei descoperi că ai şi vei fi fericit.
Dacă îmi spui “ Nu pot.”
Eu îţi spun “ Măcar încearcă!”
Dacă îmi spui “ Nu stiu cum.”
Eu îţi spun “ Ba da, ştii!”
Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus “ Ştiinţa o dobândeşti numai învăţând, blândeţea o dobândeşti numai perseverând.”

Un punct de vedere...

Erou este cel care merge dincolo de ceea ce ştie să facă, încercând să-şi îmbunătăţească abilităţile, până când devine capabil să se schimbe în bine, şi poate chiar să schimbe pe alţii.

Va urma inşha’Allah

Puterea cuvântului

În numele Lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Puterea cuvântului

de Ralph Marston

Îmi amintesc că tata mă învăţa încă de mic despre puterea cuvântului. Tata nu doar a înţeles că unele cuvinte ne afectează psihic, ci a înţeles că, cuvântul este un puternic factor programator al viitorului success în viaţă.
Un anumit eveniment s-a întâmplat când aveam opt ani. Ca orice copil, îmi plăcea să mă caţăr în copaci, pe stâlpi ca un adevărat alpinist şi practic mă căţăram oriunde puteam. De aceea, tatăl meu nu s-a mirat când m-a găsit cocoţat în vârful unui copac de 30 de metri care se legăna înainte şi înapoi. Creierul meu de copil de numai opt ani nu a înţeles pericolul în care se afla, nu a înţeles că acel copac se putea rupe oricând. El s-a gândit doar că era distractiv să fii atât de sus.
Verişoara mea, Tammy, care era mai mare decât mine s-a urcat şi ea în acelaşi copac. Ea stătea pe o creangă mai groasă la doar zece metri sub mine. Mama lui Tammy şi tatăl meu ne-au văzut în acelaşi timp. Cam în acelaşi interval a început şi un vânt puternic. Auzeam cum copacul trosnea sub mine în timp ce se legăna sub puterea vântului. Îmi aduc aminte că tata îmi zicea “ Bart, tine-te bine.”. Iar eu m-am ţinut.
Următorul lucru pe care mi-l amintesc este ţipâtul lui Tammy atunci când a căzut din copac.
Eu am coborât în siguranţă din copac. Tata mi-a spus mai târziu motivul pt care ea a căzut iar eu nu. Se pare că, atunci când mama lui Tammy a simţit adierea vântului, a strigat la ea “ Tammy, ai grijă să nu cazi!” Şi Tammy a căzut.
Tata mi-a explicat că, creierul procesează mai greu o imagine negativă. De fapt, oamenii care se bazează pe aceste imagini nu pot întotdeauna vedea o imagine negativă. De aceea Tammy ca să facă ceea ce i-a spus mama ei, creierul ei de copil de noua ani, a trebuit ca mai întâi să-şi imagineze acest lucru, şi abia apoi să transmită comanda a ceea ce tocmai şi-a imaginat. În timp ce, creierul meu de copil de opt ani, instantaneu şi-a imaginat că se ţinea strâns de copac.
Acest concept este foarte util atunci când vrei să scapi de un obicei neplăcut sau atunci când vrei să reuşeşti în viaţă. Nu-ţi poţi imagina că nu faci un lucru. Singurul mod în care ai putea să faci asta a fi să găseşti un cuvânt pt ceea ce nu vrei să faci şi să ţi-l imaginezi. De exemplu, aveam 13 ani, şi jucam fotbal la echipa de juniori a liceului în care învăţam. Am încercat atât de mult să ajung la performanţă, dar orice faceam nu puteam. Îmi amintesc că de câte ori alergam cu mingea, auzeam în mintea mea, vocea antrenorului care striga “ Ai grijă să nu o scapi!”. Iar eu, normal că o scăpam.
Antrenorul meu nu deţinea abilităţile necesare pt a ne învăţa corect. El doar a învăţat câţiva copii să prindă mingea, în timp ce pe alţii nu i-a putut învăţa. Niciodată nu o să excelez în acest sport, dar acum sunt un jucător ocazional destul de bun, deoarece dialogul meu cu mine este întotdeauna pozitiv şi mă încurajează să câştig. Mi-aş fi dorit ca în loc să mă înveţe să mă caţăr în copaci tata m-ar fi învăţat mai degrabă să joc fotbal. Poate aşa aş fi putut avea o carieră mai lungă ca fotbalist.
Aici aveţi o demonstraţie foarte uşoară prin care vă puteţi învăţa copii şi prietenii despre puterea pe care o are un vocabular toxic. Pune-i să ţină în mână un pix. Acum, urmeaţi cu grijă instruncţiunile mele. Spuneţi-le “ Bine, acum încercaţi să scăpaţi pixul.” Observaţi ce fac.
Mulţi oameni dau drumul pixului şi privesc cum acesta loveşte podeaua. Tu spune-le “Nu aţi fost atenţi. Am spus ÎNCERCAŢI să scăpaţi pixul. Acum repetaţi.” Majoritatea ridică pixul şi se chinuie să-l scape jos dar nu reuşesc.
Experiment reuşit. Dacă îi spui creierului tău “ încearcă”, de fapt îi spui să dea greş. Am în casa mea şi cu orice interacţionez în general o regulă de a “nu încerca”. Fie că o aplică fie că nu. Fie că vor fi la petrcere fie că nu. Sunt destul de dur atunci când oamenii se aşteaptă să mă mintă folosind cuvântul “încerca”. Chiar cred că spunându-mi cuvinte pe care nu intenţionează să le practice vor obţine de la mine bile maro pt efortul depus? Nu voi auzi niciodată ieşind din gura mea cuvântul “ voi încerca” decât atunci când predau acest concept într-un seminar.
Dacă “ încerci” să faci un lucru, de fapt în subconştientul tău îi dai permisiunea creierului tău să dea greş. Dacă de exemplu nu mă pot hotărî atunci spun adevărul. “ Îmi pare rău John. Nu sunt sigur că voi veni la petrecerea ta. Am un angajament mai vechi. Dacă cumva se anulează, inşha’Allah voi veni. Altfel, nu. Mulţumesc pt invitaţie.” Oamenii respectă onestitatea. Deci scoate cuvântul „ încerc” din vocabularul tău.
Tatăl meu mi-a spus că psihologii susţin că sunt necesare 17 afirmaţii pozitive pt a compensa o afirmaţie negativă. Nu ştiu dacă este adevărat sau nu, dar dacă e să ne gândim logic au dreptate. Aş avea nevoie de 17 comlimente pt a compensa răul unei critici dure.
Aceste concepte se dovedesc a fi foarte utile atunci când vă creşteţi copii. Întrebaţi-vă câte complimente vă aduceţi zilnic şi câte critici. Ştiu că vorbiţi toată ziua cu voi înşivă. Cu toţii avem voci interioare care ne ghidează.
Deci, vă daţi 17:1 motive sau vă intoxicaţi cu cuvinte precum „ Sunt gras. Nimeni nu mă place. Voi încerca această dietă. Sunt atât de prost. Sunt falit., etc, etc.”
Dacă părinţii noştri ne-ar programa ca pe parcursul vieţii noastre să fim într-un anumit fel datorită unei afirmaţii negative, atunci imaginaţi-vă cum vă programaţi utilizând zilnic un dialog toxic cu voi înşivă. Aveţi aici o listă cu cuvinte toxice. Observaţi când voi sau cei din jurul vostru îl folosesc.
•DAR: Neagă orice afirmaţie care s-a făcut înaintea lui.
•ÎNCEARCĂ: Presupune eşecul.
•DACĂ: Presupune că nu vei reuşi.
•POATE: Nu e nimic sigur. Lasă opţiuni celui care te ascultă.
•AR FI: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc de fapt.
•AR FI TREBUIT SĂ: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc de fapt ( şi care implică sentimentul de vină).
•POT AVEA: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc dar persoana vrea să beneficieze de aceleaşi bebeficii ca şi când s-ar fi întâmplat.
•POATE NU/NU: Aceste cuvinte îl forţează pe cel care ascultă să se concentreze exact pe opusul a ceea ce tu vrei de fapt. Aceasta este o greseală clasică pe care o fac părinţii şi antrenorii fără să ştie efectul distructiv pe care îl au aceste cuvinte.

Exemple:

•Frază toxică: "Nu scăpa minge!"
•Rezultatul probabil: Scapă mingea
•Un limbaj adecvat: "Prinde mingea!"

•Frază toxică: "Nu ar trebui să te uiţi atât de mult la TV.”
•Rezultatul probabil: Se uită mai mult la TV.
•Un limbaj adecvat: " Am citit că prea mult TV îi face pe oameni proşti. Ai face bine dacă ai închide TV şi ai citi mai des una din acele cărţi!"

Exerciţiu:

•Alegeţi un moment în care să scrii toate frazele toxice pe care observi că le foloseşti zilnic. Scrie-le şi observă cu atenţie când le foloseşti şi încearcă să le schimbi.
Crează-ţi o legătură pozitivă cu cei din jurul tău şi lumea va deveni cu siguranţă un loc mai bun în care să trăieşti. Şi adu-ţi aminte: Fă-ţi din vorbitul pozitiv cu tine însuţi un obicei zilnic.

Povestea lui Gog si Magog

În numele lui Allah Cel Milostiv Îndurător

Povestea lui Gog şi Magog


Allah AtotPuternicul spune:

Şi au zis ei: "O, Dhu-l-Qarnayn! Yagog şi Magog(Ya'juj şi Ma 'juj , Numele a douã neamuri.) fac stricãciune în ţarã! Putem noi sã-ţi dãm ţie un tribut pentru ca tu sã ridici o stavilã între noi şi între ei?"
A zis el(Dhu-l-Qarnayn): "Cele cu care m-a înzestrat Domnul meu sunt mai bune [decât tributul vostru]! Aşadar, ajutaţi-mã cu puterea [voastrã]( Cu muncitori, meseriaşi şi unelte) şi eu voi înãlţa o stavilã între voi şi între ei!
Numai aduceţi-mi mie bucãţi de fier!" Apoi, când a umplut deschizãtura dintre cei doi munţi, a zis: "Suflaţi!"( Pentru a se aprinde focul) Apoi, când s-a fãcut vãpaie, a zis: "Aduceţi-mi sã torn peste el aramã topitã!"( Pentru a se suda cu fierul şi a se consolida construcţia)
Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.
[Apoi] a zis(Dhu-l-Qarnayn): "Aceasta(Acest baraj) este îndurare de la Domnul meu! Însã când va veni fãgãduinţa Domnului meu(În legãturã cu ieşirea neamurilor Yagog şi Magog, care se va întâmpla cu puţin timp înainte de Ziua Judecãţii de Apoi), îl va face pe el una cu pãmântul, iar fãgãduinţa Domnului meu este adevãratã!" (Surat Al-Kahf, ayat 94-98)
Şi, { Pânã ce vor fi lãsaţi sã treacã Yagog şi Magog (Ya’juj şi Ma’juj; Dacã barajul care opreşte neamurile Yagog şi Magog se va prãbuşi cu puţin înainte de Ziua Învierii şi aceştia vor coborî în grabã de pe toate înãlţimile pãmântului şi s-a apropiat Ziua de Apoi, care trebuie neapãrat sã vinã, atunci vei vedea ochii necredincioşilor împietriţi de groazã, fãrã sã se închidã şi fãrã sã clipeascã, holbându-se în faţa marii spaime. Atunci necredincioşii se vor mustra, zicând: Vai nouã! Am uitat de aceastã zi şi n-am fãcut nimic pentru ea. Am tãgãduit-o şi am fost nelegiuiţi faţã de noi înşine şi faţã de ceilalþi oameni.), şi ei se vor grãbi de pe toate înãlţimile;} (Surat Al-Anbiya', aya 96)
Nu există nici un dubiu; “Gog şi Magog sunt dintre fii lui Adam, aleihi salam. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi hadithul transmis de cei doi Sahihs (Bukhari şi Muslim) de la Al-A'mash, după Abu Salih, după Abu Sa' id Al-Khudri care l-a auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa salam, spunând: “Allah va spune (în Ziua Învierii), ‘O Adam!’ Adam va răspunde, 'Labbaik wa Sa'daik, şi toate lucrurile bune sunt in Mâinile Tale.’ Allah îi va spune: ‘Scoate-i pe oameni din foc.’ Adam va spune: ‘O Allah! Câţi oameni sunt în foc? Allah îi va raspunde: ‚Din fiecare o mie scoate nouasute nouăzeci şi nouă.’ La vremea aceea copii vor deveni cărunţi, fiecare femeie gravidă va avorta, iar oamenii se vor clătina precum beţivii, cu toate că nu au băut nimic, dar ce teribilă va fi Mânia lui Allah.’ Companionii Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, au întrebat, “ O, Mesager al Lui Allah! Cine sunt cel care face excepţie?”. El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:” "Bucură-te de vestea bună; unul va fi dintre voi şi o mie din neamul lui Gog şi Magog.”
Profetul, salla Allahu 3alaihi wa salam, a spus după aceea, “În Mâinile Celui în care se află sufletul meu, sper că ve-ţi fi o pătrime din oamenii Paradisului.” Noi am strigat atunci, “Allahu Akbar!” . Iar el a adăugat, “Sper să fiţi o treime din oamenii Paradisului.” Noi am strigat, “Allahu Akbar!” Mai târziu a adăugat, “Voi (Musulmanii) (faţă de nemusulmani) sunt asemenea unui fir de păr negru de pe o oaie albă sau un fir de păr alb de pe o oaie neagră.( adică numărul vostru este foarte mic comparativ cu al lor).” (Al-Bukhari şi Muslim)
Acest Hadith arată cât de numeroşi sunt ei.
Mai mult decât atât, ei sunt în special din seminţia lui Nuh (Noe, aleihis salam) pt că Allah AtotPuternicul ne-a spus in Gloriosul Qur’an că Nuh, aleihis salam, L-a invocat împotriva oamenilor de pe pamânt spunând: {Şi Nuh (Noe) a zis: "Doamne, nu lãsa pe pãmânt nici un sãlãşluitor într-o casã, dintre necredincioşi,} (Surat Nuh, aya 26). Şi, Allah AtotPuternicul Însuşi spune: {Şi i-am mântuit Noi pe el şi pe locuitorii corabiei şi am fãcut Noi [aceastã întâmplare] un semn pentru lumi.} (Surat Al-'Ankabut, aya 15). Iar în Surat As-Saffat, aya 77 Allah AtotPuternicul spune: {Şi i-am fãcut pe urmaşii sãi singurii care au rãmas.}. Aceste versete vin în completarea Hadith-ului transmis de Imam Ahmed în cartea lui Musnad şi de Abu Dawud în cartea lui Sunan care menţionau: Nuh (Noe, aleihis salam) a avut trei fii: Shell, Ham şi Japheth. Shem a fost tatăl Arabilor; Ham a fost tatăl Sudanezilor; iar Japheth a fost tatăl Turcilor. Mai mult decât atât, Gog şi Magog sunt doar o parte dintre turci şi anume dintre Mongoli care erau un neam de oameni puternici şi care au raspândit răul în ţară. Unii oameni pretind ca Gog şi Magog au fost creaţi din sămânţa lui Adam, aleihis salam, care a fost amestecată cu pământ şi nu din Eva. Dar, această relatare – considerată slabă şi ciudată de către Sheik Abu Zakariya An-Nawawi în explicarea cărţii Sahih Muslim şi de către alţi învăţaţi – e prea slabă. Pt că, nu există nici o dovadă în acest sens, precum şi că această afirmaţie contrazice ceea ce spune Gloriosul Qur’an, aşa cum am arătat puţin mai devreme, şi anume că toţi oamenii din ziua de azi sunt urmaşii lui Noe, aleihis salam. În concluzie, unii oameni pretind că ei, Gog şi Magog, au formă diferită: unii susţin că sunt înalţi precum palmierii, unii spun că sunt prea mici, iar alţii pretind că te-ai putea înveli cu o ureche de-a lor sau ai putea să o foloseşti în loc de pat. Oricum ar fi, toate aceste presupuneri nu sunt fondate. Dar, ceea ce trebuie să ştim e că: ei sunt dintre fii lui Adam, aleihis salam, şi că au aceleaşi trăsături fizice precum acesta.
Profetul lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Allah l-a creat pe Adam, cu o înălţime de 60 de coţi. Când L-a creat pe Adam, aleihis salam, El i-a zis: “Mergi şi salutã adunarea aceea de îngeri ce s-au aşezat acolo şi apoi ascultã ce rãspund ei la urarea ta cãci acesta va fi salutul tãu şi al spiţei tale.” Adam, aleihis salam, a zis îngerilor: “ Asalamu Alaikum (Pacea fie cu voi)”, iar ei au rãspuns:” Aleikum Salam wa Rahmatullah (Pacea şi Mila Lui Allah fie cu tine). Aşadar, ei au adãugat în rãspunsul lor faţã de el: " wa Rahmatullah (şi Mila lui Allah)". Şi orice om care va intra în Paradis va fi asemenea lui Adam, aleihis salam (va avea aceeaşi statură, înălţime). Înălţimea oamenilor e în continuă scădere de la creerea lui Adam, aleihis salam. Acest hadith le arată tutror celor care pretend lucruri nefondate că greşesc.

Zidul ( Barajul ):

Am menţionat mai devreme ca Dhu-l-Qarnain l-a construit din fier şi cupru şi l-a ridicat foarte sus, înălţimea sa fiind comparată cu a unui munte foarte înalt. Imam Al-Buckhari a relatat în culegerea sa Sahih următorul Hadith: Un bărbat i-a spus Profetului, salla Allahu aleihi wa salam, că a văzut barajul (lui Gog şi Magog). Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, l-a întrebat:’ Cum l-ai găsit?’. Omul i-a spus: ‘L-am gasit la fel ca Al-Burd Al-Muhabbar (precum o haină în dungi )’. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘L-ai văzut aşa.’ Ibn Jabir în explicaţia Qur'anului, a relatat o altă versiune preluată de la Qatadah care spunea: Mi s-a spus că un bărbat a spus: ‘ O Mesager al Lui Allah! Am văzut barajul lui Gog şi Magog.’ Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘Descrie-mi-l.’ Omul a spus: ‘ Arăta precum o haină în dungi, cu roşu şi dungi negre. Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘L-ai văzut.’
S-a menţionat că Califul, Al-Wathiq a trimis câţiva soli cu mesaje diferiţilor regi pt a le permite să călătorescă dintr-o ţară în alta până când vor ajunge la baraj şi vor vedea dacă acesta este real sau nu. Când s-au întors la Calif, l-au descris ca pe o uşă imensă cu multe încuietori. Era foarte înalt şi strâmt, iar materialele care au rămas după construirea sa sunt ţinute într-un turn. De asemenea, încă sunt gărzi care le păzesc. Au mai adăugat că acesta se află în partea de nord – est a pământului. Se mai spune că pământul lor este foarte mare şi că trăiesc din agricultură şi vânătoare, iar numărul lor nu poate fi stabilit cu exactitate (deoarece sunt foarte mulţi).
Cum poţi să faci un echilibru între versetul Qur’anic { Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.} ( Surat Al-Kahf, aya 97) şi Hadithul Profetic relatat de Imam Bukhari şi Imam Muslim cu acordul Mamei Credincioşilor, Zainab Bint Jahsh, radiAllahu anha, care spunea: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a venit o data la ea tremurând de frică si i-a spus:’ Nimeni nu e demn să fie adorat în afară de Allah. Vai de arabi, pt că îi paşte un pericol. O fisură aşa a apărut în zidul lui Gog şi Magog, trasând un cerc cu degetul mare şi arătătorul.’ Zainab, radiAllahu anha, a spus:’ O, Mesage al Lui Allah! Vom fi distruşi chiar dacă printre noi se află şi oameni credincioşi?’ El, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: ‘Da, atunci când răul se va răspândi printre oameni.’
Într-o altă relatare: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:’ Allah a făcut o deschizătură uite aşa, în zidul lui Gog şi Magog, şi a arătat cu mâna (ajutat de degete).’ Relatat de Al-Bukhari şi Muslim
Răspunsul este următorul: Acest hadith înseamnă două lucruri: primul e că indică deschiderea porţilor răului şi, prin urmare este un exemplu pt noi. Al doilea, indică Promisiunea lui Allah de a nu le permite să dărâme zidul, { Astfel n-au mai putut ei(Neamul Yagog şi Magog.) sã se caţãre pe el(Din cauza înãlţimii şi a netezimii lui.), nici n-au mai putut sã-l strãpungã.} ( Surat Al-Kahf, aya 97). Acest hadith nu contrazice vresetul de mai sus, deoarece aici se vorbeşte la trecut, iar cu voia lui Allah AtotPuternicul se poate întâmpla orice. Cât despre celălalt hadith relatat de Imam Ahmed în cartea lui Musnad, acesta relatează că Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: Cu adevărat, Gog şi Magog, sapă în zid în fiecare zi, până când vor vedea răsăritul soarelui (prin zid), iar atunci şeful lor va spune: ‘Mergeţi şi veniţi mâine să terminaţi ce aţi început, dacă Allah va voi.’ În ziua următoare, ei îl vor găsi la fel de puternic cum era la început. Şi asta se va întâmpla până când Allah va hotărî că a venit momentul să-i trimită împotriva omenirii. Atunci ei vor bea (fiecare picătură de apă pe lângă care vor trece). Oamenii se vor adăposti în cetăţi. Iar, Gog şi Magog vor arunca săgeţile lor până la cer. Şi când acestea se vor întoarce vor fi pline de sânge, iar ei vor spune:’ noi i-am învins atât pe oamenii de pe pământ cât şi pe cei din cer.’ Apoi, Allah AtotPuernicul trimite viermi împotriva lor care îi vor omorî pe toţi. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a spus:’ În mâna celui care se odihneşte sufletul lui Muhammad! Creaturile de pe pământ se vor îngrăşa şi vor mulţumi pt hrana lor şi vor (bea) sângele lor.’
Imam Ahmed a relatat acest hadith sub autoritatea lui Hasan Ibn Musa care a relatat după Sufyan care a relatat după Qatadah. At-Tirmidhi a relatat acelaşi Hadith sub autoritatea lui Abu,Awanah care a relatat după Qatadah, care apoi a spus: este un Hadith ciudat care a ajuns la noi doar de la acest lanţ de transmiţători.

Allahu 3allam

Sfârşit

Bucură-te de viaţă

În numele Lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Am dat întamplător peste această carte. De fapt căutam o culegere de Hadith-uri pt o soră, iar numele acestei cărţi m-a făcut să mă opresc şi să o “răsfoiesc”. M-a impresionat foarte mult modul în care este gândită, după cum însuşi autorul spune: “…Viaţa Mesagerului lui Allah, salla Allahu aleihi wa salam, a Companionilor săi, radi Allahu anhum, precum şi unele anecdote cu unii dintre cei mai influenţi oameni ai ummei noastre sunt mai mult decât suficiente pt a învăţa din ele…”. Şi mi-am zis de ce nu? De ce să nu tragem foloase din istoria islamului, de ce să nu privim înapoi şi să încercăm să aducem puţin din spiritul şi credinţa acelor vremuri şi dacă ei au putut să fie buni musulmani şi să practice islamul aşa cum e el, fără să fie extremişti sau fundamentalişti, noi de ce nu am putea? Desigur că putem, trebuie numai să vrem…Aşa că, hai să nu ne mai lungim cu vorba . Voi traduce în fiecare luna inşha’Allah câte un capitol şi inşha’Allah să reuşim să învăţăm cu toţii cum să ne bucurăm de viaţă, cum să ne bucurăm de religia noastră pt că ea ne oferă răspunsuri la absolut toate problemele şi toate întrebările din trecut, prezent şi viitor. Trebuie doar să ştim unde să căutăm.


BUCURĂ-TE DE VIAŢĂ

De Dr. Muhammad ‘Abd Al-Rahman Al-‘Arifi
Traducerea în lb. engleza Saleem Beg


Ce vom învăţa?

Oamenii au în general tendinţa de a împărtăşi cu cei apropiaţi momentele lor de bucurie şi tristeţe. Ei sunt fericiţi atunci când sunt sănătoşi. Ei vor jubila de fericire atunci vor promova la servici, când se vor recupera după o boală, şi vor fi veseli când lumea le va zambi şi le va împlini visele. De asemenea, îi va întrista peste măsură pierderea sănătăţii, ruşinea şi pierderea bogăţiei. Ştiind toate acestea este cazul, să vedem care sunt soluţiile pt că fericirea noastră să dureze permanent şi să aibe puterea să învingă toate obstacolele. Da, în realitate viaţa tinde să fie deopotrivă dulce şi amară, şi nu putem să ne contrazicem în acest sens, dar de ce de multe ori noi ne concentrăm mai mult asupra problemelor noastre şi cedăm, rezultatul fiind o depresie care durează la nesfârşit? De ce acolo unde o oră ar fi suficient să rezolvăm o problemă, noi petrecem multe ore în doliu? De ce?
Mi-am dat seama că durerea(amărăciunea) şi frica intră în inimile noastre fără a cere permisiunea, dar pt fiecare uşă de tristeţe care se deschide exista o mie de moduri de a o închide, şi asta este ceea ce ne propunem să facem aici. Permiteţi-mi să vă aduc în atenţie următoarea problemă: Cât de des vedem oameni care sunt iubiţi de toată lumea? Mulţi vor să-i întâlnescă şi să stea în compania lor, dar tu…TU nu vrei sa fi unul din ei? De ce să continui să fii uimit de asemenea oameni? De ce nu încerci să fii uimit de tine însuţi? Aici vom învăţa cum să fim minunaţi. De ce atunci când vărul tău vorbeşte într-o adunare, toată lumea e numai ochi şi urechi? De ce sunt ei atât de uimiţi de modul lui de a vorbi? Şi ce de atunci când tu vorbeşti, ei nu sunt atenţi şi vorbesc între ei? De ce fac asta? Poate tu eşti mai bine informat, mai bine calificat şi posezi un statut superior lui. Atunci de ce el a atras toată atenţia publicului, iar tu nu?
De ce un tată este atât de iubit de copii lui, care ar face orice pt el şi ar merge oriunde cu el, în timp ce al tată se roagă de copii lui să-l însoţească în timp ce ei găsesc tot felul se scuze ca să nu o facă? Oare nu sunt ambii părinţi? Atunci care este diferenţa? Aici vom învăţa cum să ne bucurăm de viaţă, să cunoaştem numeroase tehnici de a atrage oamenii, de ai influenţa, de a trăi cu defectele lor, vom învăţa cum să ne comportăm cu acei oameni care sunt lipsiţi de bunele maniere, şi mult, mult mai mult.
Aşa că, bine aţi venit!

Un cuvânt...

Succesul nu înseamnă să descoperi ceea ce place celorlalţi, ci să dobândeşti şi să practici acele abilităţi care te vor ajuta să le câştigi dragostea.


De ce avem nevoie de abilităţi?


O dată am mers într-un oraş pt a ţine o lecţie, după care a venit la mine un profesor din afara oraşului respectiv şi mi-a spus: “ Sper că puteţi să ne ajutaţi să finanţăm câţiva studenţi.”
Am spus, “Ciudat! Dar nu există şcoli de stat, şi nu cumva sunt ele gratuite?”
El mi-a spus, “Într-adevăr sunt, dar noi dorim să le finanţăm studiile universitare.”
Am spus atunci, “ Ei bine, universităţile sunt şi ele de asemenea finanţate de stat. Ele oferind burse de studiu.”
Mi-a spus, “ Permite-mi să-ţi explic….”
“Chiar te rog”, i-am spus.
A spus atunci, “ Elevii noştri absolv liceul în proporţie de 99%. Ei sunt atât de inteligenţi încât dacă inteligenţa lor ar fi împărţită întregii ummah, ar fi de ajuns! Dar când un elev ar trebui să călătorească în afara oraşului pt a studia Medicina, Inginerie, Legea Islamică, sau orice altceva, tatăl lui îl opreşte spunându-i, ‘ Ceea ce ai învăţat e suficient! Acum, rămâi alături de mine şi fii cioban!’”
Am ţipat fără să-mi dau seama, “Cioban?!”
“ Da, cioban!” mi-a răspuns.
Şi cu siguranţă, un băiat sărac rămâne alături de tatăl său şi devine cioban, iar toate abilităţile lui vor fi irosite. Şi odată cu trecerea anilor el va rămâne cioban. Apoi se va căsători şi va avea copii pe care îi va trata la fel cum a fost tratat şi el de tatăl lui. Şi atunci, toţi copii lui vor deveni ciobani asemena lui!
L-am întrebat, “ Şi care ar fi soluţia?”
El a spus, “ Soluţia ar fi să-l convingi pe tatăl său angajeze pe cineva ca cioban pt câteva sute de riyali, pe care îi vom da noi, şi să-i permită fiului său să profite din plin de abilităţile şi talentele lui. Desigur, vom avea în continuare grijă de fiul său până când acesta va absolvi.”
Profesorul dădu dezaprobator din cap şi zise, “ Este de neconceput ca asemenea abilităţi şi talente să fie irosite când pot profita din plin de ele.”
M-am gândit la ceea ce a spus şi am realizat că nu putem ajunge în vârf dacă nu profităm de abilităţile pe care le avem şi le învăţăm pe cele pe care nu le avem. Da, pot provoca pe oricine să găsească o persoană de succes în orice domeniu; sau care să aibe succes în viaţa de familie, ca de exemplu un tată care e dedicat copiilor săi, sau o soţie devotată soţului său; sau o persoană care are succes în societate, cum ar fi de ex o persoană care se poartă extraordinar cu vecinii săi sau cu colegii – şi asta înseamnă o persoana care are într-adevar succes, nu una care reuşeşte urcându-se pe umerii altora!- Provoc pe oricine să-mi găsească o astfel de persoană. Unii oameni pot pune în practică aceste abilităţi în mod instinctiv, în timp ce alţii vor trebui să le înveţe pt a avea succes, şi aceştia din urmă sunt tipul de oameni de excepţie a caror vieţi ne-ar face plăcere să le studiem şi a căror metode am încerca să le urmărim şi să le punem în practică pt a ne da seama de unde vine succesul lor, şi să aflăm dacă putem sau nu să urmăm şi noi calea pe care ei au urmat-o pt a obţine succesul dorit.
Cu ceva timp în urmă, am ascultat un interviu dat de unul dintre cei mai influenţi oameni din lume, Shaykh Sulayman al-Rajihi, şi am descoperit că el este un munte de termeni, maniere şi idei. Acest om are o avere inestimabilă, a construit sute de moschei, şi a sponsorizat mii de orfani. Este un om de real success. În acest interviu ne-a povestit despre umilile sale origini, de unde a pornit acum cincizeci de ani când era un om obişnuit care avea bani cât să mănânce în ziua respectivă, şi câteodată nici măcar atât. Ne-a spus că uneori făcea curat în casele oamenilor pt a se hrani şi continua să lucreze noaptea la o casă de schimb valutar. Ne-a povestit cum un om care era la poalele unui munte, a reuşit să urce până când a ajuns în vârf. M-am gândit la abilităţile şi talentele sale şi am realizat că mulţi dintre noi le avem şi putem fi asemenea lui, dacă Allah ne ajută. Dacă unul dintre noi învaţă aceste abilităţi, le exersează, perseverează şi rămâne statornic, atunci da, cu siguranţă va fi asemenea lui.
Unul poate descoperi că are aceste abilităţi, datorită unui profesor sau unui coleg de serviciu, sau printr-un frate, aşa cum puţini mai sunt! Oricum ar fi, aceste abilităţi ar putea rămâne nedescoperite până când personalitatea sa devine veche asemenea celorlate, şi uite aşa noi pierdeam încă un lider, un lector sau un învăţat, sau probabil un soţ extraordinar, sau un tată devotat. Aici vom menţiona câteva abilităţi pe care mi-ar face plăcere să le reamintesc celor care le posedă, sau să le predau celor care doresc să le înveţe. Deci vin-o mai aproape!

Un gând...

Când urci pe un munte, uită-te în sus şi nu privi la stâncile care te înconjoară. Asigură-te de fiecare pas pe care îl faci, şi ai grijă să nu sari în cazul în care păşeşti greşit.

Va urma inşha’Allah

Stăpânii Grădinii

Stăpânii Grădinii

În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurator

Allah AtotPuternicul a spus:

Noi i-am încercat pe ei (pe idolatrii de la Mekka), aşa cum i-am încercat pe stãpânii
grãdinii, când au jurat sã adune roadele din ea dimineaţa,
Dar fãrã sã lase nimic necules ( sau fără să rostească expresia in şha’Allah),
Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,
Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules.
Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.
"Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"
Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã:
"Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )
Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor),
Dar când au vãzut-o, au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,
Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"
A zis cel mai drept dintre ei ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare): "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"
Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !"( nelăsând partea care se cuvenea săracilor)
Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri.
Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) ! ( în hotărârea rea pe care au luat-o)
Poate cã Domnul nostru ne va da în schimb [ceva] mai bun decât ea! ( ca urmare a căinţei şi întoarcerii noastre la El) Noi dorim sã ne apropiem de Domnul nostru!"( pt a ne ierta pe noi)
Aşa este chinul! ( din această lume) Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti!
(Surat Al-Qalam, ayat 17-33)
Acesta este un exemplu dat de Allah AtotPuernicul politeiştilor din neamul Quaraiş, în care arăta că le-a făcut o imensă favoare trimiţându-le pe marele si onorabilul Profet Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, dar ei l-au contrazis şi au respins mesajul cu care el a venit. Allah AtotPuternicul, a spus: { Nu i-ai vãzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinţa(şi nu au crezut în Trimisul lor care i-a chemat la binefacerea credinţei în Allah Cel Unic) şi au adus neamul lor în casa pieirii(I-au împins la rãtãcire, împreunã cu ei, şi la pieire.),/ În Gheena, în care o sã ardã?( Gheena este casa pieirii, în care îi vor cuprinde flãcãrile.) Şi ce rãu sălaş!} (Surat Ibrahim, ayat 28, 29)

Ibn 'Abbas, radi Allahu anhu, a spus: Aceştia sunt politeştii din neamul Quaraiş care asemenea stăpânilor grădinii aveau nenumărate fructe şi plante care s-au copt si venise momentul ca ele să fie culese. Astfel, El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { când au jurat} ei in secret { sã adune roadele din ea dimineaţa,} ( când zice ea se referă la grădină) fără sa fie văzuţi de cei săraci sau de cei în nevoie, şi să nu fie astfel foţaţi să le dea din ceea ce ei au cules. Aşa au jurat ei să facă fără să spună “ in şha Allah” ( dacă Allah doreşte). Aşa că, Allah AtotPuternicul a trimis aspura grădinii lor un foc care a mistuit tot în calea lui şi nu le-a mai lăsat nimic de cules. El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,/ Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules./ Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.}, adică s-au trezit dimineaţa strigându-se unii pe alţii şi zicând: { "Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"} înainte ca vreun sărac sau vreun om aflat la nevoie să vină să vă ceară să le daţi de pomană. Povestea continuă astfel: { Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã: /
"Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )}, şi aşa au căzut ei de acord. { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor) }, după cum spune şi vresetul ei au plecat foarte hotărâţi, puternici şi cu intenţii rele.

`Ikrimah şi Ash-Shu`abi au spus: { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã,}, nutrind rele sentimele împotriva celor sărmani. { Dar când au vãzut-o}, când au ajuns la grădină şi au văzut ce s-a întâmplat cu ea, când au vazut asta { au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,} ne-am abătut de la calea cea dreaptă, apoi au continuat spunând: { Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"}, Allah privându-ne de roadele muncii noastre drept pedeapsă pt intenţiile noastre necinstite. Şi, { A zis cel mai drept dintre ei ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare) }, Ibn Abbas, radi Allahu anhu, Mujahid si alţii au adăugat: Era vorba despre cel mai bun, cel mai echilibrat şi cel mai drept dintre ei. { "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"} şi să spuneţi o vorba bună în locul a ceea ce aţi intenţionat să faceţi. {
Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !"( nelăsând partea care se cuvenea săracilor) / Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri./
Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) ! ( în hotărârea rea pe care au luat-o) }, ei au regretat şi s-au arătat îndureraţi când deja nu mai puteau face nimic, şi şi-au mărturisit păcatul după ce au fost pedepsiţi şi după ce toată munca lor a fost în van.

Se spunea, că stăpânii acestei grădini ar fi fost fraţi şi că ar fi moştenit grădina de la tatăl lor, când acesta a îmbătânit, iar el era un om foarte generos şi care dădea foarte mult de pomană. Dar, când au intrat în posesia grădinii au negat tot ceea ce facuse tatăl lor şi au intenţionat să-i priveze pe săraci de fructele ei. De aceea, Allah AtotPuternicul i-a pedepsit şi a ordonat ca pomana să fie data din fructe şi e de preferat să fie data chiar în ziua în care acestea au fost recoltate. El, Subhanu wa Ta’alla a spus: { Mâncaţi din roadele lor, când ele rodesc, şi daţi dreptul din ele [dania] în ziua culesului şi nu risipiţi, cãci El nu-i iubeşte pe risipitori!} (Surat Al-An'am, aya 141)

Se spunea că: Ei erau din Yemen, dintr-un oras numit "Darwan". Alţii au spus că erau din Abysinia. Dar Allah ştie cel mai bine de unde erau ei!
Allah AtotPuternicul spune: { Aşa este chinul! ( din această lume)}, în acest fel îi pedepsim Noi pe cei care nu ne ascultă şi care nu arată milă faţă de creaţiile Noastre. { Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti!}

Această poveste se termină cu spusele Lui Allah, Subhanu wa Ta’alla: {Allah dã spre pildã o cetate(Unii comentatori asimileazã aceastã cetate cu Mekka (vezi Ibn Kathir).): ea a fost în siguranţã şi în linişte, venind spre ea cele de trebuinţã pentru vieţuire din toate pãrţile cu prisosinţã; apoi ea s-a arãtat nemulţumitoare faţã de binefacerile lui Allah(Locuitorii acestei cetãţi au tãgãduit binefacerile lui Allah, cea mai mare dintre acestea fiind trimiterea profetului Muhammed la ea.) şi Allah a fãcut-o sã guste veşmântul foametei şi spaimei, [ca pedeapsã] pentru ceea ce au sãvârşit [locuitorii ei]. / Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor(Profetul Muhammed, salla Allahu aleihi wa salam), însã ei l-au socotit mincinos(Respingând propovãduirea lui.) şi i-a lovit pe ei osânda(Foametea, spaima şi moartea care i-au învãluit ca nişte veşminte.) pentru cã ei au fost nelegiuiţi( Zalimun; Faţã de ei înşişi, pentru cã nu au crezut).} (Surat An-Nahl, ayat 112, 113)

Se spune că acest exemplu a fost revelat pt oamenii din Mecca, şi cu adevărat nu este nici o contradicţie în acest sens.

Allahu 3allam.


Sfârşit

Povestea Vacii (Baqara)

Povestea Vacii (Baqara)

În numele Lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Allah Preaînaltul spune:

„Şi [aduceţi-vă aminte când] Moise a zis neamului său: «Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!» Şi au răspuns ei: «Ne iei în derâdere?» Iar el le-a răspuns: «Să mă ferească Allah să fiu din-tre cei neştiutori (Al-Jahilun)!»
Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie!» El a răspuns: «Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte!»
Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei!» A răspuns: «Iată, El zice să fie o vacă de culoare gal-ben strălucitor, să placă privitorilor».

Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în o-chii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!»
A zis: «Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănă-toasă, fără nici o pată pe ea.» Au zis: «Acum ai adus adevărul!» Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.
[Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns!
Şi [atunci] Noi am zis: «Loviţi-l pe el cu o bucată din ea!» Şi aşa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele sale. Poate astfel o să pricepeţi.”
(Sura Al-Baqara, 2:67-73)

Abdullah ibn Abbas, Ubaidah As-Salmani, Abu Al-Aliyah, Muja-hid, As-Sadiy, precum şi alţi în-văţaţi ai acelor timpuri, au spus: „Era printre fiii lui Israel un bărbat foarte bogat, care nu a avut parte de copii, în schimb avea nişte nepoţi care abia aşteptau ca el să moară, pentru a-l moşteni. Într-o zi, unul dintre ei l-a omorât, şi noaptea i-a aruncat trupul pe stradă, în faţa uşii unuia dintre fraţii săi. Dimineaţa, oamenii au găsit corpul neînsufleţit şi au în-ceput să se certe asupra vinova-tului. Nepotul său, criminalul, veni şi începu să ţipe şi să plângă. Unii oameni, cei mai înţelepţi dintre ei, au zis: «De ce să ne certăm între noi? De ce să nu mergem la Trimisul lui Allah, aleihi sallam?»
Nepotul său veni şi se plânse Profetului Moise, aleihi sallam, zi-când: «Pe Allah! Oricine ştie ceva despre omul ucis, să ne anunţe.» Dar nimeni nu ştia nimic. Apoi, ei l-au rugat pe Moise, aleihi sallam, să ceară Domnului său să rezolve această problemă. Moise, aleihi sallam, s-a rugat la Allah subhana wa ta’ala şi El Preaînaltul i-a poruncit să înjunghie o vacă:
„...«Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!» Şi au răspuns ei: «Ne iei în derâdere?...”
(Sura Al-Baqara, 2:67)
Ei au zis că nu înţeleg, de-oarece i-au cerut ajutorul în rezol-
varea unei crime, iar el, aleihi sallam, le spune asta!
„...«Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori (Al-Ja-hilun)!»”
(Sura Al-Baqara, 2:67)
Adică: «Să mă ferească Allah să spun altceva decât ceea ce El mi-a revelat; şi răspunsul pe care vi l-am dat este cel pe care El l-a
dat pentru ceea ce voi m-aţi pus să Îl întreb.»”

Ibn Abbas, Ubaidah, Mujahid, Ikrimah, As-Sadiy, Abu Al-Aliyah şi alţii au spus: „Dacă ei ar fi în-junghiat orice vacă, ei ar fi în-deplinit scopul lor. Dar ei au făcut să fie dificil pentru ei (punând atâtea întrebări despre ceea ce a-veau de făcut), şi acesta este mo-tivul pentru care Allah Preaînaltul le-a îngreunat sarcina (punându-le atât de multe condiţii, referitor la vaca ce trebuiau să o sacrifice). Ei au întrebat cum să fie, ce culoare să aibă, ce vârstă. Concluzia este că li s-a ordonat să junghie o vacă nici prea bătrână, nici prea tâ-nără, dar care să fie (ca vârstă) între cele două condiţii puse.”


Această viziune asupra faptelor a fost susţinută şi de Ibn Abbas, Mujahid, Abu Al-Aliyah, Ikrimah, Al-Hasan, Qatadah, precum şi de mulţi alţii. Apoi, s-au întrebat între ei în privinţa culorii pe care ar trebui să o aibă acea vacă. Şi li s-a răspuns: „...«Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor.»”
(Sura Al-Baqara, 2:69)

Acesta era un lucru foarte rar întâlnit. Apoi, ei au întrebat:
„Au zis: «Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în o-chii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!» ~ A zis: «Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea.» Au zis: «Acum ai adus adevărul!» Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.”
(Sura Al-Baqara, 2:70-71)

Se spune că nu au putut găsi o vacă, care să corespundă descrierii date, decât la un om care era dintre cei credincioşi şi care avea un comportament bun faţă de tatăl său. Ei i-au cerut să le dea vaca, dar el i-a refuzat. Au încercat apoi să-l seducă, oferin-du-i un preţ care a ajuns să fie egal cu greutatea acesteia în aur. Dar el tot a refuzat. Apoi, i-au o-ferit atâta aur cât greutatea aces-teia înmulţită cu zece. Până la urmă, omul a acceptat şi le-a dat vaca. Apoi Moise, aleihi sallam, le ordonă să o înjunghie.
„...Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.”
(Sura Al-Baqara, 2:71)

Adică au ezitat atât de mult, încât erau aproape să nu îndeplinească porunca primită.
Apoi Moise, aleihi sallam, le-a poruncit, după porunca lui Allah Preaînaltul, să lovească mortul cu o bucată din ea. Unii învăţaţi au spus că era o bucată din osul coapsei, sau era o bucată de carne dintre umerii ei. Iar când l-au lovit cu ea, el (mortul) a fost înviat de Allah subhana wa ta’ala. Moise, aleihi sallam, l-a întrebat: „Cine este ucigaşul tău?” El (cel ucis) a răspuns: „Nepotul meu m-a ucis.” Apoi, căzu mort. Allah Preaînaltul spune:
„...Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi.”
(Sura Al-Baqara, 2:73)

Aşa cum Allah Preaînaltul l-a înviat pe acel om, tot aşa El, subhana wa ta’ala, poate face a-celaşi lucru cu fiecare mort, dacă va dori.

Allah Preaînaltul spune:
„Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt [pentru Allah] de-cât [la fel de uşoare] ca pentru un singur suflet! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede [Samih, Basir]!”
(Sura Luqman, 31:28)


Sfârşit

Locuitorii Cetatii

Asalamu 3alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu



Baraka Allahu feekum







În numele lui Allah Cel Milostiv Îndurător


(3)




Locuitorii Cetăţii





Allah AtotPuternicul spune:


Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii.
Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am întărit şi cu un al treilea şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”
Dar ei le-au răspuns: “Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi. Cel Milostiv [Ar-Rahman] nu a facut să coboare nimic, iar voi nu faceţi decât să minţiţi!”
Însă [trimişii le-]au zis: “Domnul nostru ştie că noi suntem trimişi la voi,
Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.
Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”
Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi! Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!...”
Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând, şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!
De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El ve-ţi fi voi întorşi!
Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv [Ar-Rahman] va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui!
Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!
Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”
Şi i se zice lui(i-au zis Îngerii când a murit): “Intră în Rai!”(ca răsplată pt credinţa ta adevărată) Iar el răspunde: “O, de ar şti neamul meu
Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”
Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.
Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.
(Surat Ya-Sin,ayat 13-29)

'Abdullah Ibn 'Abbas, Ka'b Al-Ahbar şi Wahb Ibn Munabih precum şi mulţi alţii au relatat povestea cetăţii Antiochia (Antakia de azi), guvernată de regele Antikhis Ibn Antikhis. Acest rege obişnuia să se închine la idoli. Allah AtotPuternicul a trimis la el trei Mesageri cu care el s-a contrazis. Mesagerii erau: Sadiq, Masduq şi Shalom. Era evident faptul că ei erau Mesageri trimişi de Allah AtotPuternicul. Qatadah pretindea că ei ar fi Mesageri trimişi de Isus Cristos. Aceeaşi versiune a fost susţinută şi de Ibn Jarir după Wahb după Ibn Sulaiman după Shu' aib Al-Jiba'i care a adăugat că: acei mesageri se numeau: Simion, Iona şi Paul iar oraşul se numea Antiochia. Această viziune asupra faptelor e nefondată deoarece oamenii din Antiochia atunci când i-au primit pe cei trei discipoli ai lui Isus Cristos, Pacea fie asupra lor, au fost primii care au crezut în el la vremea aceea. În consecinţă, Antiochia a fost unul dintre primele patru oraşe în care au existat pt prima dată patriarhi creştini. Aceste patru oraşe au fost Antiochia, Ierusalim, Alexandria şi Roma. Cu toate acestea, locuitorii oraşului nu au fost distruşi, în timp ce oamenii mentionaţi în oraşul din versetele Qur'anice au fost exterminaţi, urmând uciderea companionilor lor pe care Allah i-a trimis ca să-i prevină. Allah AtotPuternicul spune: { Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} (Surat Ya-Sin, aya 29).


Nu există nici o contradicţie între cele două interpretări, pt că cei trei Mesageri ai lui Allah care au fost trimişi primilor locuitori ai cetăţii Antiochia nu au fost crezuţi, acest lucru ducând la completa distrugere a lor, lucru care nu s-a întâmplat Apostolilor lui Isus, aleihis salam. Apoi, pământul lor a fost repopulat şi în timpul vieţii lui Isus, aleihis salam, noii locuitori ai cetăţii au crezut în cei trei mesageri ai săi.


Insinuarea că povestea menţionată în Gloriosul Qur’an este cea a mesagerilor lui Isus, aleihis salam, este una absurdă şi nefondată. Desigur, contextul arată că ei, Mesagerii, au fost trimişi de Allah AtotPuternicul. Allat AtotPuternicul spunând: { Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii. / Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am intărit şi cu un al treilea} explicatia: i-a întărit cu un al treilea Mesager, { şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”} (Surat Ya-Sin, ayat 13,14). Locuitorii cetăţii au spus că Mesagerii erau doar oameni, aşa că au ajuns la concluzia că Allah AtotPuternicul trimite oameni drept Mesageri. Iar Mesagerii au afirmat că Allah ştie cel mai bine că au fost trimişi la ei şi dacă Îl mint, cu siguranţă El le va da cea mai grea pedeapsă dintre câte există, adăugând: { nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]}; explicatia: înseamnă că ei au fost trimişi doar pt a-i călăuzi.


{Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi.} pt ceea ce ne-aţi adus.{ Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”} explicatia: i-a ameninţat pe ei zicându-le că vor fi umiliţi şi omorâţi (cu pietre).
{Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi!} explicatia: adică voi ve-ţi fi cei mai rău afectaţi. {Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!..} deoarece noi v-am reamintit şi v-am arătat calea pe care trebuie să o urmaţi în schimb voi ne-aţi ameninţat cu umilirea şi moartea. { Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura[ Musrifun]!...”} explicaţia: adică aţi depăşit toate limitele datorită multitudinii de păcate pe care le comiteţi şi neascultării faţă de Allah Azza wa Jaal.


Allah AtotPuternicul spune: { Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând,} să-i susţină pe Mesageri şi să-şi declare credinţa în ei. { şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
/ Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!} explicaţia: ei vă invită la dreapta călăuzire, la adevărul absolut, fără să ceară nici o răsplată de la voi. Apoi el i-a invitat să-l adore doar pe Allah cel Unic, şi să nu mai adore pe altcineva în afară de El, pt că nimeni altcineva nu le va fi de vreun folos în această viaţă sau în Viaţa de Apoi.


{ Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!} explicaţia: dacă aş adora pe altcineva în afară de Allah. Apoi, credinciosul le-a spus celor trei Mesageri: { Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”} deci fiţi martori ai declaraţiei mele în faţa Domnului vostru. Sau, O oamenii mei! Ascultaţi declaraţia mea de credinţă pe care o fac acestor Mesageri. Apoi, l-au omorât fie aruncând pietre în el până a murit, fie prin bătaie, fie aruncându-se brusc asupra lui. Ibn Ishaq a relatat după unii dintre oamenii din vremea sa şi sub autoritatea lui `Abdullah Ibn Mas’ud că oamenii l-au călcat în picioare până când i-au rupt gâtul.


Ath-Thawri a relatat după`Asim Al-Ahwal după Abu Majlaz care a spus: Numele credinciosului era Habib Ibn Murriy şi era tâmplar, sau croitor, sau poate cizmar. Deasemenea se mai spune ca obişnuia să se roage într-o pesteră izolată. `Abdullah Ibn `Abbas, radiAllahu anhu, a spus: El era Habib, tâmplarul bolnav de lepră.

Era un om darnic, dar a sfârşit omorât de proprii lui oameni. Apoi, Allah AtotPuternicul a spus: {Intră în Rai(Jannah)} atunci când el a fost omorât de oamenii lui(din oraşul său), explicaţia: Allah AtotPuternicul l-a primit în Paradis.
Iar când el(omul) a văzut bucuriile de acolo(din Paradis) a spus: {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} pt a crede în ceea ce eu am crezut şi pt a câstiga ceea ce eu tocmai am câstigat.


Ibn `Abbas ,radiAllahu anhu, a spus: I-a sfatuit pe oameni în timpul vieţii sale spunând:{ O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!}, iar după moartea sa {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”}.


Qatadah a completat spunând: Credinciosul dă întotdeauna sfaturi deoarece vede răsplata pe care a pregătit-o pt el Allah Subhanu wa Ta’alla {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} explicaţia: doreşte ca oamenii săi să vadă onoarea pe care Allah i-a daruit-o. Qatadah a adăugat: Pe Allah(Jur)! Allah nu i-a mustrat şi nici măcar nu i-a învinut pe acei oameni după ce l-au omorât (pe credincios) {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah, pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} Allah AtotPuternicul a spus: {Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.} Allah AtotPuternicul nu avea nevoie să trimită împotriva lor o oaste din cer pt a-i pedepsi pt ceea ce le-au facut Mesagerilor.


Mujahid şi Qatadah au spus: Înseamnă că Allah nu le-a mai trimis încă un Mesaj. Ibn Jarir a spus: Prima interpretare este mult mai bună deoarece Allah AtotPuternicul spune după aceea: {căci nu am vrut să facem să coboare.}, Allah nu a avut nevoie să trimită asupra lor asemenea pedeapsă pt că nu au crezut în Mesagerii Săi şi pt că l-au omorât pe credinciosul Său, {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}


Învăţaţii au spus: Allah AtotPuternicul l-a trimis pe Gabriel(Jibril,aleihis salam) care a închis porţile cetăţii şi cu un singur strigăt {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}, ei au fost aduşi la tăcere, nemişcaţi şi morţi.


Concluzia, este că toate dovezile arată că oraşul menţionat în versetele Qur’anice nu a fost Antiochia cea de azi deoarece oamenii de acolo credeau în Allah şi l-au urmat pe mesagerul său Isus, aleihis salam. Mai mult decât atât, s-a spus că Antiochia a fost primul oraş care şi-a declarat credinţa în Isus, aleihis salam.



Sfârşit




Urmează povestea viţelei, inşha’Allah Ta’alla