Baraka Allahu feekum
În numele lui Allah Cel Milostiv Îndurător
(3)
Locuitorii Cetăţii
Allah AtotPuternicul spune:
Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii.
Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am întărit şi cu un al treilea şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”
Dar ei le-au răspuns: “Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi. Cel Milostiv [Ar-Rahman] nu a facut să coboare nimic, iar voi nu faceţi decât să minţiţi!”
Însă [trimişii le-]au zis: “Domnul nostru ştie că noi suntem trimişi la voi,
Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.
Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”
Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi! Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!...”
Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând, şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!
De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El ve-ţi fi voi întorşi!
Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv [Ar-Rahman] va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui!
Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!
Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”
Şi i se zice lui(i-au zis Îngerii când a murit): “Intră în Rai!”(ca răsplată pt credinţa ta adevărată) Iar el răspunde: “O, de ar şti neamul meu
Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”
Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.
Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.
(Surat Ya-Sin,ayat 13-29)
'Abdullah Ibn 'Abbas, Ka'b Al-Ahbar şi Wahb Ibn Munabih precum şi mulţi alţii au relatat povestea cetăţii Antiochia (Antakia de azi), guvernată de regele Antikhis Ibn Antikhis. Acest rege obişnuia să se închine la idoli. Allah AtotPuternicul a trimis la el trei Mesageri cu care el s-a contrazis. Mesagerii erau: Sadiq, Masduq şi Shalom. Era evident faptul că ei erau Mesageri trimişi de Allah AtotPuternicul. Qatadah pretindea că ei ar fi Mesageri trimişi de Isus Cristos. Aceeaşi versiune a fost susţinută şi de Ibn Jarir după Wahb după Ibn Sulaiman după Shu' aib Al-Jiba'i care a adăugat că: acei mesageri se numeau: Simion, Iona şi Paul iar oraşul se numea Antiochia. Această viziune asupra faptelor e nefondată deoarece oamenii din Antiochia atunci când i-au primit pe cei trei discipoli ai lui Isus Cristos, Pacea fie asupra lor, au fost primii care au crezut în el la vremea aceea. În consecinţă, Antiochia a fost unul dintre primele patru oraşe în care au existat pt prima dată patriarhi creştini. Aceste patru oraşe au fost Antiochia, Ierusalim, Alexandria şi Roma. Cu toate acestea, locuitorii oraşului nu au fost distruşi, în timp ce oamenii mentionaţi în oraşul din versetele Qur'anice au fost exterminaţi, urmând uciderea companionilor lor pe care Allah i-a trimis ca să-i prevină. Allah AtotPuternicul spune: { Nu a fost decât un singur strigăt (pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} (Surat Ya-Sin, aya 29).
Nu există nici o contradicţie între cele două interpretări, pt că cei trei Mesageri ai lui Allah care au fost trimişi primilor locuitori ai cetăţii Antiochia nu au fost crezuţi, acest lucru ducând la completa distrugere a lor, lucru care nu s-a întâmplat Apostolilor lui Isus, aleihis salam. Apoi, pământul lor a fost repopulat şi în timpul vieţii lui Isus, aleihis salam, noii locuitori ai cetăţii au crezut în cei trei mesageri ai săi.
Insinuarea că povestea menţionată în Gloriosul Qur’an este cea a mesagerilor lui Isus, aleihis salam, este una absurdă şi nefondată. Desigur, contextul arată că ei, Mesagerii, au fost trimişi de Allah AtotPuternicul. Allat AtotPuternicul spunând: { Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii. / Când am trimis la ei doi[trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am intărit şi cu un al treilea} explicatia: i-a întărit cu un al treilea Mesager, { şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!”} (Surat Ya-Sin, ayat 13,14). Locuitorii cetăţii au spus că Mesagerii erau doar oameni, aşa că au ajuns la concluzia că Allah AtotPuternicul trimite oameni drept Mesageri. Iar Mesagerii au afirmat că Allah ştie cel mai bine că au fost trimişi la ei şi dacă Îl mint, cu siguranţă El le va da cea mai grea pedeapsă dintre câte există, adăugând: { nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]}; explicatia: înseamnă că ei au fost trimişi doar pt a-i călăuzi.
{Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi.} pt ceea ce ne-aţi adus.{ Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”} explicatia: i-a ameninţat pe ei zicându-le că vor fi umiliţi şi omorâţi (cu pietre).
{Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi!} explicatia: adică voi ve-ţi fi cei mai rău afectaţi. {Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!..} deoarece noi v-am reamintit şi v-am arătat calea pe care trebuie să o urmaţi în schimb voi ne-aţi ameninţat cu umilirea şi moartea. { Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura[ Musrifun]!...”} explicaţia: adică aţi depăşit toate limitele datorită multitudinii de păcate pe care le comiteţi şi neascultării faţă de Allah Azza wa Jaal.
Allah AtotPuternicul spune: { Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând,} să-i susţină pe Mesageri şi să-şi declare credinţa în ei. { şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!
/ Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!} explicaţia: ei vă invită la dreapta călăuzire, la adevărul absolut, fără să ceară nici o răsplată de la voi. Apoi el i-a invitat să-l adore doar pe Allah cel Unic, şi să nu mai adore pe altcineva în afară de El, pt că nimeni altcineva nu le va fi de vreun folos în această viaţă sau în Viaţa de Apoi.
{ Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!} explicaţia: dacă aş adora pe altcineva în afară de Allah. Apoi, credinciosul le-a spus celor trei Mesageri: { Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!”} deci fiţi martori ai declaraţiei mele în faţa Domnului vostru. Sau, O oamenii mei! Ascultaţi declaraţia mea de credinţă pe care o fac acestor Mesageri. Apoi, l-au omorât fie aruncând pietre în el până a murit, fie prin bătaie, fie aruncându-se brusc asupra lui. Ibn Ishaq a relatat după unii dintre oamenii din vremea sa şi sub autoritatea lui `Abdullah Ibn Mas’ud că oamenii l-au călcat în picioare până când i-au rupt gâtul.
Ath-Thawri a relatat după`Asim Al-Ahwal după Abu Majlaz care a spus: Numele credinciosului era Habib Ibn Murriy şi era tâmplar, sau croitor, sau poate cizmar. Deasemenea se mai spune ca obişnuia să se roage într-o pesteră izolată. `Abdullah Ibn `Abbas, radiAllahu anhu, a spus: El era Habib, tâmplarul bolnav de lepră.
Era un om darnic, dar a sfârşit omorât de proprii lui oameni. Apoi, Allah AtotPuternicul a spus: {Intră în Rai(Jannah)} atunci când el a fost omorât de oamenii lui(din oraşul său), explicaţia: Allah AtotPuternicul l-a primit în Paradis.
Iar când el(omul) a văzut bucuriile de acolo(din Paradis) a spus: {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} pt a crede în ceea ce eu am crezut şi pt a câstiga ceea ce eu tocmai am câstigat.
Ibn `Abbas ,radiAllahu anhu, a spus: I-a sfatuit pe oameni în timpul vieţii sale spunând:{ O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi!}, iar după moartea sa {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”}.
Qatadah a completat spunând: Credinciosul dă întotdeauna sfaturi deoarece vede răsplata pe care a pregătit-o pt el Allah Subhanu wa Ta’alla {“O, de ar şti neamul meu / Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!”} explicaţia: doreşte ca oamenii săi să vadă onoarea pe care Allah i-a daruit-o. Qatadah a adăugat: Pe Allah(Jur)! Allah nu i-a mustrat şi nici măcar nu i-a învinut pe acei oameni după ce l-au omorât (pe credincios) {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah, pedeapsa a fost un strigăt din cer care i-a nimicit pe ei) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.} Allah AtotPuternicul a spus: {Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui (după moartea lui), vreo oaste din cer (pt a-i ucide), căci nu am vrut să facem să coboare.} Allah AtotPuternicul nu avea nevoie să trimită împotriva lor o oaste din cer pt a-i pedepsi pt ceea ce le-au facut Mesagerilor.
Mujahid şi Qatadah au spus: Înseamnă că Allah nu le-a mai trimis încă un Mesaj. Ibn Jarir a spus: Prima interpretare este mult mai bună deoarece Allah AtotPuternicul spune după aceea: {căci nu am vrut să facem să coboare.}, Allah nu a avut nevoie să trimită asupra lor asemenea pedeapsă pt că nu au crezut în Mesagerii Săi şi pt că l-au omorât pe credinciosul Său, {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}
Învăţaţii au spus: Allah AtotPuternicul l-a trimis pe Gabriel(Jibril,aleihis salam) care a închis porţile cetăţii şi cu un singur strigăt {Nu a fost decât un singur strigăt (Saihah) şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă.}, ei au fost aduşi la tăcere, nemişcaţi şi morţi.
Concluzia, este că toate dovezile arată că oraşul menţionat în versetele Qur’anice nu a fost Antiochia cea de azi deoarece oamenii de acolo credeau în Allah şi l-au urmat pe mesagerul său Isus, aleihis salam. Mai mult decât atât, s-a spus că Antiochia a fost primul oraş care şi-a declarat credinţa în Isus, aleihis salam.
Sfârşit
Urmează povestea viţelei, inşha’Allah Ta’alla
