Stăpânii Grădinii

Stăpânii Grădinii

În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurator

Allah AtotPuternicul a spus:

Noi i-am încercat pe ei (pe idolatrii de la Mekka), aşa cum i-am încercat pe stãpânii
grãdinii, când au jurat sã adune roadele din ea dimineaţa,
Dar fãrã sã lase nimic necules ( sau fără să rostească expresia in şha’Allah),
Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,
Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules.
Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.
"Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"
Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã:
"Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )
Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor),
Dar când au vãzut-o, au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,
Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"
A zis cel mai drept dintre ei ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare): "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"
Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !"( nelăsând partea care se cuvenea săracilor)
Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri.
Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) ! ( în hotărârea rea pe care au luat-o)
Poate cã Domnul nostru ne va da în schimb [ceva] mai bun decât ea! ( ca urmare a căinţei şi întoarcerii noastre la El) Noi dorim sã ne apropiem de Domnul nostru!"( pt a ne ierta pe noi)
Aşa este chinul! ( din această lume) Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti!
(Surat Al-Qalam, ayat 17-33)
Acesta este un exemplu dat de Allah AtotPuernicul politeiştilor din neamul Quaraiş, în care arăta că le-a făcut o imensă favoare trimiţându-le pe marele si onorabilul Profet Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, dar ei l-au contrazis şi au respins mesajul cu care el a venit. Allah AtotPuternicul, a spus: { Nu i-ai vãzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinţa(şi nu au crezut în Trimisul lor care i-a chemat la binefacerea credinţei în Allah Cel Unic) şi au adus neamul lor în casa pieirii(I-au împins la rãtãcire, împreunã cu ei, şi la pieire.),/ În Gheena, în care o sã ardã?( Gheena este casa pieirii, în care îi vor cuprinde flãcãrile.) Şi ce rãu sălaş!} (Surat Ibrahim, ayat 28, 29)

Ibn 'Abbas, radi Allahu anhu, a spus: Aceştia sunt politeştii din neamul Quaraiş care asemenea stăpânilor grădinii aveau nenumărate fructe şi plante care s-au copt si venise momentul ca ele să fie culese. Astfel, El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { când au jurat} ei in secret { sã adune roadele din ea dimineaţa,} ( când zice ea se referă la grădină) fără sa fie văzuţi de cei săraci sau de cei în nevoie, şi să nu fie astfel foţaţi să le dea din ceea ce ei au cules. Aşa au jurat ei să facă fără să spună “ in şha Allah” ( dacă Allah doreşte). Aşa că, Allah AtotPuternicul a trimis aspura grădinii lor un foc care a mistuit tot în calea lui şi nu le-a mai lăsat nimic de cules. El, Subhanu wa Ta’alla, a spus: { Şi s-a abãtut peste ea o nenorocire de la Domnul tãu, în vreme ce ei dormeau,/ Iar dimineaţa era asemenea unui ogor cules./ Şi dimineaţa s-au strigat ei unii pe alţii.}, adică s-au trezit dimineaţa strigându-se unii pe alţii şi zicând: { "Purcedeţi devreme la ogoarele voastre, ca sã culegeţi [roadele]!"} înainte ca vreun sărac sau vreun om aflat la nevoie să vină să vă ceară să le daţi de pomană. Povestea continuă astfel: { Şi au purces ei, zicându-şi unul altuia mai mult în şoaptã: /
"Sã nu intre astãzi peste voi, în ea, nici un sãrman!"( Miskin )}, şi aşa au căzut ei de acord. { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã, închipuindu-şi cã vor fi în stare de aceasta ( să-I împiedice pe sărmani să intre în grădinile lor) }, după cum spune şi vresetul ei au plecat foarte hotărâţi, puternici şi cu intenţii rele.

`Ikrimah şi Ash-Shu`abi au spus: { Şi au purces devreme, hotãrâţi sã-i opreascã,}, nutrind rele sentimele împotriva celor sărmani. { Dar când au vãzut-o}, când au ajuns la grădină şi au văzut ce s-a întâmplat cu ea, când au vazut asta { au zis ei:"Noi suntem cu adevãrat rãtãciţi,} ne-am abătut de la calea cea dreaptă, apoi au continuat spunând: { Sau, mai degrabã, noi suntem lipsiţi [de roadele noastre]!"}, Allah privându-ne de roadele muncii noastre drept pedeapsă pt intenţiile noastre necinstite. Şi, { A zis cel mai drept dintre ei ( sau cel mai bun dintre ei după o altă interpretare) }, Ibn Abbas, radi Allahu anhu, Mujahid si alţii au adăugat: Era vorba despre cel mai bun, cel mai echilibrat şi cel mai drept dintre ei. { "Oare nu v-am zis eu sã aduceţi mãrire [lui Allah]?"} şi să spuneţi o vorba bună în locul a ceea ce aţi intenţionat să faceţi. {
Au zis ei: "Mãrire Domnului nostru! Noi am fost nedrepţi (Zalimun) !"( nelăsând partea care se cuvenea săracilor) / Şi s-au îndreptat unul cãtre altul, aducându-şi mustrãri./
Şi au zis ei: "Vai de noi! Noi am fost nelegiuiţi (Taghun) ! ( în hotărârea rea pe care au luat-o) }, ei au regretat şi s-au arătat îndureraţi când deja nu mai puteau face nimic, şi şi-au mărturisit păcatul după ce au fost pedepsiţi şi după ce toată munca lor a fost în van.

Se spunea, că stăpânii acestei grădini ar fi fost fraţi şi că ar fi moştenit grădina de la tatăl lor, când acesta a îmbătânit, iar el era un om foarte generos şi care dădea foarte mult de pomană. Dar, când au intrat în posesia grădinii au negat tot ceea ce facuse tatăl lor şi au intenţionat să-i priveze pe săraci de fructele ei. De aceea, Allah AtotPuternicul i-a pedepsit şi a ordonat ca pomana să fie data din fructe şi e de preferat să fie data chiar în ziua în care acestea au fost recoltate. El, Subhanu wa Ta’alla a spus: { Mâncaţi din roadele lor, când ele rodesc, şi daţi dreptul din ele [dania] în ziua culesului şi nu risipiţi, cãci El nu-i iubeşte pe risipitori!} (Surat Al-An'am, aya 141)

Se spunea că: Ei erau din Yemen, dintr-un oras numit "Darwan". Alţii au spus că erau din Abysinia. Dar Allah ştie cel mai bine de unde erau ei!
Allah AtotPuternicul spune: { Aşa este chinul! ( din această lume)}, în acest fel îi pedepsim Noi pe cei care nu ne ascultă şi care nu arată milă faţă de creaţiile Noastre. { Iar chinul din Lumea de Apoi va fi şi mai mare! Dacã ei ar şti!}

Această poveste se termină cu spusele Lui Allah, Subhanu wa Ta’alla: {Allah dã spre pildã o cetate(Unii comentatori asimileazã aceastã cetate cu Mekka (vezi Ibn Kathir).): ea a fost în siguranţã şi în linişte, venind spre ea cele de trebuinţã pentru vieţuire din toate pãrţile cu prisosinţã; apoi ea s-a arãtat nemulţumitoare faţã de binefacerile lui Allah(Locuitorii acestei cetãţi au tãgãduit binefacerile lui Allah, cea mai mare dintre acestea fiind trimiterea profetului Muhammed la ea.) şi Allah a fãcut-o sã guste veşmântul foametei şi spaimei, [ca pedeapsã] pentru ceea ce au sãvârşit [locuitorii ei]. / Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor(Profetul Muhammed, salla Allahu aleihi wa salam), însã ei l-au socotit mincinos(Respingând propovãduirea lui.) şi i-a lovit pe ei osânda(Foametea, spaima şi moartea care i-au învãluit ca nişte veşminte.) pentru cã ei au fost nelegiuiţi( Zalimun; Faţã de ei înşişi, pentru cã nu au crezut).} (Surat An-Nahl, ayat 112, 113)

Se spune că acest exemplu a fost revelat pt oamenii din Mecca, şi cu adevărat nu este nici o contradicţie în acest sens.

Allahu 3allam.


Sfârşit