miercuri, 13 iulie 2011

Povestea lui Moise şi AI-Khadir

În numele Lui Allah cel Milostiv Îndurător

Moses şi AI-Khadir

Allah AtotPuternicul, spune:

60. [Adu-ţi aminte] când Moise i-a zis slujitorului sãu: "Nu mã voi opri
pânã ce nu vom ajunge la întâlnirea celor douã mãri(125), chiar dacã
voi umbla ani îndelungaţi!"
61. Si când au ajuns ei la întâlnirea lor(126), au uitat peştele lor şi el a
apucat nestingherit drumul lui cãtre mare, printr-un canal.
62. Şi când au trecut ei [de locul acela](127), i-a zis slujitorului sãu:
"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
nostru!"
63. I-a rãspuns: "Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am
uitat peştele. Şi nu m-a fãcut sã uit şi sã nu-ţi mai pomenesc de el
decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod
ciudat!"(128)
64. A zis(129): "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!"(131) Si s-au întors
dupã urmele lor.
65. Şi au gãsit ei un rob(132) dintre robii Noştri, cãruia Noi i-am dãruit
îndurare(133), din partea Noastrã, şi l-am învãţat ştiinţã de la Noi.
66. Moise i-a zis: "Pot eu sã te urmez, astfel încât sã mã înveţi din
ceea ce tu ai învãţat, ca bunã cãlãuzire?"
67. I-a rãspuns(134): "Dar tu nu vei putea sã ai rãbdare cu mine!
68. Cum ai putea tu sã rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?"(135)
69. I-a rãspuns(136): "Dacã Allah voieşte, mã vei afla tu rãbdãtor şi nu
mã voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"
70. Şi i-a zis(137): "Dacã mã urmezi, nu mã întreba despre nici un
lucru, câtã vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!"
71. Şi au purces la drum amândoi(138). Dar când au urcat pe o
corabie, a gãurit-o el şi atunci i-a zis [Moise]: "Ai gãurit-o pentru ca
sã-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai sãvârşit un lucru foarte rãu!"
72. I-a rãspuns(139): "Nu am spus eu cã tu nu vei putea rãbda
împreunã cu mine?"
73. A zis(140): "Nu mã dojeni pentru ceea ce am uitat(141,1) şi nu mã
împovãra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!"(142)
74. Şi au pornit ei doi mai departe şi au mers(143) pânã ce s-au
întâlnit cu un fecior, pe care el l-a ucis. I-a zis atunci [Moise]: "Ai ucis
un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet!(144) Ai sãvârşit un lucru
îngrozitor (Nukr)!"
75. I-a rãspuns [celãlalt](145): "Nu ţi-am spus eu cã nu vei avea
rãbdare cu mine?"
76. I-a zis(146): "De te voi mai întreba despre ceva dupã aceasta, sã nu
mã mai ţii în tovãrãşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngãduinţa [de
a te despãrţi de mine]!"
77. Şi au pornit mai departe pânã ce au ajuns la neamul unei cetãţi,
de la care au cerut mâncare, însã aceştia nu au voit sã-i ospãteze. Şi
au gãsit în ea un perete ce stãtea sã se prãbuşeascã, iar el l-a
îndreptat. Şi [atunci] i-a zis [Moise]: "Dacã ai fi voit, ai fi obţinut o platã
pentru aceasta!"(147)
78. I-a rãspuns [celãlalt](148): "Aceasta este despãrţirea între mine şi
între tine. Însã eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut
rãbdare!
79. În ce priveşte corabia(149), ea era a unor sãrmani (Masakin) care lucrau pe mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege care lua toate corãbiile, cu forţa(150).
80. Cât despre fecior(151), pãrinţii lui erau dreptcredincioşi şi ne-a fost
teamã ca el sã nu le impunã lor nelegiuirea şi necredinţa.
81. Şi am voit(152) ca Domnul lor sã le dea în schimb un altul mai
curat decât el şi mai iubitor [faţã de ei].
82. În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest
oraş, iar sub el se afla o comoarã pentru ei. Tatãl lor a fost un om
cuvios şi Domnul tãu a voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta
bãrbãţiei sã-şi scoatã comoara lor [ei înşişi](153), ca milã de la Domnul
tãu. Şi nu am fãcut-o dupã socotinţa mea!(154) Aceasta este tâlcuirea
celor pentru care nu ai putut sã fii cu rãbdare!"
(Surat Al-Kahf, ayat 60-82)

1. Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: “ Allah iartă păcatele pe care le au în minte urmaşii mei atâta timp cât ei nu le pun în practică sau nu vorbesc despre ele.” (Sahih Al-Bukhari)¤ Abu Huraira, radiAllahu anhu, a relatat că
: Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: " Dacă cineva mănâncă fară să-şi dea seama când este în post, el trebuie să continue postul, pt că Allah l-a hrănit şi i-a potolit setea." (Sahih Al-Bukhari)
125) Locul unde se întâlnesc cele douã mãri şi unde îl voi gãsi pe Al-Khidr.
Prin cele douã mãri se poate înţelege, golfurile Al-Aqaba şi Suez, între care se întinde Peninsula Sinai, în care Moise şi israeliţii au petrecut mulţi ani în
peregrinãrile lor.
126) A celor douã mãri.
127) Adicã de locul unde au uitat peştele.
128) Pe canalul acela acoperit, de forma unui tunel fãrã nici o ieşire la
suprafaţa pãmântului.
129) Moise.
130) Locul în care peştele a fugit prin canal spre mare.
131) Locul în care trebuie sã ne întâlnim cu Al-Khidr [omul evlavios].
132) Numele lui nu este menţionat în Qu’ran, dar tradiţia islamicã îl numeşte Al-Khidr.
133) Profeţie.
134) Al-Khidr.
135) Lucrurile respingãtoare pentru aspectul lor aparent, dar al cãror tâlc
ascuns nu-ţi este cunoscut.
136) Moise.
137) Al-Khidr.
138) Pe malul mãrii, cãutând o corabie.
139) Al-Khidr.
140) Moise.
141) Pentru cã am uitat condiţia pusã.
142) Nu face prea dificilã însoţirea ta de cãtre mine!
143) Dupã ce au ieşit din corabie pe uscat.
144) Ai ucis pe cineva care nu a ucis ca sã fie ucis.
145) Al-Khidr.
146) Moise.
147) L-a mustrat cã nu a cerut o platã de care aveau mare nevoie.
148) Al-Khidr.
149) Pe care am gãurit-o.
150) În ceea ce priveşte corabia, aceasta aparţinea unor oameni sãrmani care lucrau pe mare. Şi era un rege care lua cu forţa toate corãbiile, fãrã sã dea nimic în schimbul lor. Eu am stricat-o pentru ca regele sã nu o ia când o s-o vadã, deoarece ea devenea astfel improprie pentru navigaţie.
151) Pe care l-am ucis.
152) Prin uciderea lui.
153) Pentru a dispune de ea cu înţelepciune.
154) Nu am procedat dupã bunul meu plac, ci am împlinit porunca lui Allah
Preaînaltul.
Unii dintre Oamenii Cărţii au spus: cel care l-a întâlnit pe Al-Khadir era Musa Ibn Misha Ibn Yusuf Ibn Ya` ub Ibn Ishaq Ibn Ibrahim, tatăl Profeţilor.
Dar, cea mai autentică viziune este că era Musa Ibn `Imran, Profetul trimis de Allah Copiilor lui Israel.
Imam Al-Bukhari a relatat: Am auzit de la Al-Hamidi care l-a citat pe Sufyan care l-a citat pe `Amr Ibn Dinar care l-a citat pe Sa`id Ibn Jubair care spunea: I-am spus lui Ibn `Abbas: "Nauf AI-Bakali
Pretinde că Moise (companionul lui AI-Khadir) nu era Moise din Banu
Israel ci un alt Moise." Ibn `Abbas, radi Allahu anhu, a spus că duşmanul lui Allah (Nauj) era un mincinos. Ubai bin Ka `b a relatat că:
Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus: "O dată Profetul Moise s-a ridicat şi s-a adresat celor din Banu Israel. L-au întrebat: " Cine este cel mai mare învăţat?" El a spus: "Eu sunt cel mai învăţat." Allah l-a certat pe Moise zicându-i să nu spună despre el că e atoateştiutor, deoarece doar EL(Allah) are acest atribut. Aşa că Allah l-a inspirat spunându-i, " La întâlnirea celor două mări este un sclav al meu care este mult mai învăţat decât tine." Moise a spus: "O Stăpânul meu! Cum îl pot întâlni?" Allah AtotPuternicul i-a spus: " I-a un peşte într-un coş mare (şi porneşte) şi îl vei găsi în locul în care vei pierde peştele." Aşa că Moise plecă împreună cu servitorul său, Yusha` bin Nun cărând un peşte într-un coş mare până când au ajuns la o stâncă, unde s-au odihnit şi au adormit. Peştele a ieşit din coş şi a plecat prin tunel înnapoi în mare. Deci, a fost un lucru uimitor atât pt Moise cât şi pt sclavul său. Şi-au continuat drumul în acea noapte precum şi în ziua ce a urmat. Când a venit seara, Moise i-a spus servitorului său: {"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului
nostru!"}
Moise nu a obosit până ce nu au trecut de locul depre care i se vorbise. Apoi sclavul său i-a spus: {"Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu am uitat peştele…”} Atunci Moise a spus:{ "Acesta(130) este ceea ce cãutãm noi!" Şi s-au întors dupã urmele lor.}, până au ajuns la stânca respectivă. Acolo au văzut un om acoperit cu un veşmânt ( sau acoperit cu propriul veşmânt). Moise, aleihi salam, l-a salutat. Al-Khadir i-a răspuns: “Cum se salută oamenii, unii pe alţii, în ţara ta? ” Moise a spus: “ Eu sunt Moise.” El a întrebat: “ Moise din Banu Israel?” Moise i-a răspuns afirmativ şi a adăugat: “ Pot să te urmez ca să mă înveţi şi pe mine din ceea ce ai fost învăţat.” Al-Khadir i-a răspuns: ” Adevărat îţi zic! O Moise, nu vei avea răbdare cu mine! Am înţelepciunea pe care Allah m-a învăţat şi pe care tu nu o cunoşti, în timp ce pe tine Allah te-a învăţat lucruri pe care eu nu le cunosc.” Moise i-a spus: ” Dacă Allah voieşte, tu mă vei găsi pe mine răbdător şi nu voi ieşi din cuvântul tău.” Aşa că amândoi au mers pe malul mării, deoarece nu aveau o barcă. Între timp o barcă trecu pe lângă ei, iar ei au cerut să urce la bord. Căpitanul îl recunoscu pe Al-Khadir şi îi luă la bord fară teamă. Apoi o vrabie se aşeză pe marginea bărcii şi îşi înmuie ciocul o dată sau de două ori în apa mării. Al-Khadir a spus: „O Moise! Ştiinţa mea şi ştiinţa ta nu au micşorat cu nimic Ştiinţa Lui Allah aşa cum nici această vrabie nu a micşorat cu nimic nivelul mării atunci când şi-a înmuiat ciocul.” Al-Khadir a mers şi a smuls una din scândurile bărcii. Moise a spus: „ Aceşti oameni s-au oferit să ne ducă, iar tu le-ai stricat barca ca ei să se înece.” Al- Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine.” Moise a spus atunci: „ Nu mă învinui pt. că am uitat.” Prima sa scuză a fost că a uitat. Apoi şi-au continuat călătoria până ce au găsit un băiat care se juca cu alţi băieţi. Al-Khadir a rupt gâtul băiatului (omorându-l). Moise a spus: „ Ai ucis un suflet nevinovat care nu a luat nici un suflet.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Nu ţi-am spus eu că nu vei putea avea răbdare cu mine?” Apoi şi-au continuat drumul până când au ajuns într-un oraş, le-au cerut oamenilor de acolo de mâncare, dar aceştia i-au refuzat. Apoi au găsit acolo un zid care sta să se dărâme. Al-Khadir l-a reparat. Moise i-a spus: „ Dacă ai fi vrut, cu siguranţă ai fi tras foloase din ceea ce ai făcut.” Al-Khadir i-a răspuns: „ Aceasta este despărţirea dintre tine şi mine.” Profetul Muhammad, salla Allahu aleihi wa salam, a adăugat: „ Fie ca Allah să aibă Milă de Moise! Putea să aibe mai multă răbdare şi să înveţe mai mult din povestea lui cu Al-Khadir.”(
Sahih Al-Bukhari)
Allah AtotPuternicul spune: { În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest oraş,}, As Suhaili a spus: ei erau Asram şi Sarim fiii
lui Kashih. { iar sub el se afla o comoarã pentru ei. }, adică se afla aur, sau vreun fel de ştiinţă (cărţi poate). Oricum, majoritatea spun că era vorba despre un fel de ştiinţă inscripţionată pe o tablă din aur.
Al-Bazzar a spus: Ibrahim Ibn Sa'id Al-Jauhari mi-a spus de la Bishr Ibn Al-
Mundhir care a auzit de la Al Harith Ibn 'Abdullah Al- Yahbasi care a auzit de la 'Iyad Ibn `Abbas Al-Ghassani care a auzit de la Ibn Hujairah care l-a auzit pe Abu Dharr spunând: “ Comoara menţionată în Cartea Lui Allah ( Qur’anul Cel Sfânt) era o tablă din aur pe care era inscripţionat: M-am întrebat despre cel care îşi declară credinţa în Cuvântul Lui Allah şi apoi o pune în practică; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de Focul Iadului şi apoi râde; şi M-am întrebat despre cel care îşi aminteşte de moarte şi apoi devine nepăsător la cuvintele „ Nu există altă Divinitate în afară de Allah.” Acelaşi lucru au relatat şi Al-Hasan Al-Basri, ` Umar sclavul eliberat al lui `Afrah şi Ja`far As-Sadiq.
Allah spune: { Tatãl lor a fost un om cuvios }, adică până la al şaptelea sau al zecelea bunic. Oricum, acest lucru arată că de pioşenia tatălui beneficiaza atât copii săi cât şi copiii copiilor săi.
Allah spune: { ca milã de la Domnul tãu.} , aceasta este o dovadă scrisă că Al-Khadir era un Profet şi că absolut tot ceea ce făcea era din porunca Lui Allah AtotPuternicul.

Va urma

În numărul următor inşha’Allah vom încerca să răspundem la întrebări precum “ Al-Khadir încă trăieşte?”, “ Cine a fost el?”….

Bucură-te de viaţă

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător


Perfecţionează-te



Stai lângă un om care are douăzeci de ani şi observi că are un stil caracteristic, o anumită logică şi mod de gândire. Apoi mai stai împreună cu el când are treizeci şi observi că nu s-a schimbat nimic la el şi că nu a progresat deloc. Acum, stai lângă alţi oameni şi observi că ei chiar au profitat de viaţa lor. Descoperi că ei zilnic şi-au îmbunătăţit caracterul. De fapt, oră de oră ei îşi îmbunătăşesc viaţa religioasă sau socială. Dacă vrei să te gândeşti la oamenii care se perfecţionează zilnic, gândeşte-te la următorul lucru: Puteţi vedea oameni cărora le place să se uite la televizor şi prin aceasta îşi îmbunătăţesc cultura generală, iar nivelul lor de dezvoltare intelectuală creşte. Ei sunt cei care profită din plin uitându-se la acele programe care vorbesc despre experienţele celorlalţi, din care învaţă caracteristicile unui discurs şi de unde îşi îmbunătăţesc vocabularul, capacitatea de înţelegere, capacităţile de orator şi perseverenţa. Apoi îi vedem pe cei care nu ratează nici o poveste de dragoste, sau un film horror, sau un film care prezintă fantezii care nu au nici o legatură cu realitatea. Observaţi deci diferenţa dintre cei doi după cinci sau zece ani. Care dintre ei va progresa şi îşi va dezvolta abilităţile de înţelegere a informatiei, îşi va îmbogăţi cultura genereală, va avea puterea de ai convinge pe alţii, sau va avea puterea să iasă cu bine din anumite situaţii? Fără doar şi poate răspunsul este prima persoană! Vei putea observa că manierele comportamentale ale primei persoane sunt complet diferite. Atunci când poartă o discuţie în contradictoriu, el aduce argumente viabile, dovezi şi fapte, în timp ce, cel de-al doilea nu poate decât să citeze vorbele actorilor şi cântăreţilor, atât de mult încât o asemenea persoană a zis o data în timpul unei discuţii, “ Allah spune: “ Luptă, robul meu, şi eu voi lupta cu tine!” “
Iar noi a trebuit să-i spunem că acesta nu este un verset din Qur’an. Atitudinea sa s-a schimbat şi el a rămas tăcut. Apoi m-am gândit la ceea ce a spus şi mi-a venit în minte că probabil a folosit un dialect egiptean care i s-a imprimat în memorie după ce a vizionat un film serial!
Haideţi să privim totul din alt unghi – acela al cititorilor de reviste şi ziare. Câţi oameni sunt interesaţi de cititul informaţiilor utile din ziare, informaţii care îi ajută să-şi dezvolte personalitatea, să-şi îmbunătăţească abilităţile sau să-şi îmbunătăţească cultura generală? Cu toate acestea, câţi sunt aceia care nu citesc altceva decât rubricile de sport şi divertisment? Este adevărat că multe ziare măresc numărul paginilor destinate sportului şi divertismentului în detrimentul celorlalte categorii pt a face faţă concurenţei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre modul cum ne petrecem timpul. Aşadar, dacă vrei să fii un cap în loc de o coadă, atunci exersează-ţi abilităţile, indiferent de natura lor. ‘Abdullah a fost o persoană energică dar anumite abilităţi erau mai puţin dezvoltate decât altele. Într-o zi, a plecat de acasă spre moschee pt a se ruga Dhur. Respectul pt religia sa, cât şi devoţiunea sa l-au împins să meargă la rugăciune. Mergea repede pt a ajunge la moschee înainte să se strige Iqamah. În drumul său, a trecut pe lânga un curmal în vârful căruia se afla un bărbat în uniformă, care lucra. ‘Abdullah surprins îşi spuse în sinea sa, “ Cine este acest om căruia nu îi pasă de rugăciune! Parcă nici nu a auzit Adhanul, sau nu îi pasă că urmează să se strige Iqamah!” Atunci a strigat la el supărat, “Coboară şi mergi la rugăciune!” Omul răspunse sec, “ OK, OK….” Apoi spune, “ Grăbeşte-te la rugăciune, măgarule!” Omul ţipă, “ Mă faci pe mine măgar?!” Luă o creangă şi coborî cu gândul să-l lovească cu ea. ‘Abdullah şi-a ascuns faţa în eşarfa sa pt ca omul să nu îl recunoască şi porni spre moschee. Omul coborî furios din copac, merse acasă, se rugă şi se odihni o vreme. Apoi se întoarse să termine ce a început. Când strigă la Asr, ‘Abdullah porni din nou spre moschee. În drumul său trecu pe lângă acelaşi copac şi observă acelaşi om care lucra în el. Hotărî să schimbe modul de abordare spunându-i, “ Asalamu 3alaikum! Ce mai faci?” Omul îi răspunse, “ Alhamdulillah! Sunt bine!” El spuse, “Dă-mi câteva veşti bune. Cum o să fie recolta anul acesta?” Omul spuse: „ Alhamdulillah.” ‘Abdullah a spus: “ Allah să te ajute să ai o recoltă bogată, să-ţi uşureze viaţa, şi să nu te priveze de răsplata muncii tale!” Omul simţi o imensă bucurie la auzul rugii şi spuse amen când s-a terminat. ‘Abdullah i-a spus apoi: “ Se pare că ai fost atât de preocupat de munca ta încât probabil nu ţi-ai dat seama că a strigat Adhanul pt salat Asr. Adhanul s-a strigat iar acum urmează să strige şi Iqamah. Poate ar trebui să cobori, să te odihneşti un pic şi apoi să te pregăteşti pt rugăciune. După aceea te poţi apuca din nou de muncă. Fie ca Allah să îţi dea sănătate.” Omul spuse:” Inşha’Allah…. Inşha’Allah….” Şi începu să coboare încet. Apoi se întoarse către ‘Abdullah, îi strânse călduros mâna, spunându-i: “ Vreau să-ţi mulţumesc pt manierele tale. Cât despre cel care a trecut pe lângă mine la Dhur, aş vrea să-l întâlnesc şi să îi arăt eu lui cine e adevăratul măgar!”

Rezultatul...

Aşa cum tu îi tratezi pe ceilalţi aşa şi ei te vor trata pe tine.




Nu plânge pt laptele vărsat


Unii oameni cred că prima impresie pe care şi-au făcut-o alţii despre ei nu poate fi schimbată. Ei se resemnează acestei idei, la fel cum alţii se resemnează ideei că nu işi pot schimba culoarea pielii sau înălţimea.
Pe de altă parte, o persoană inteligentă crede că a schimba caracterul unei persoane poate fi mai uşor decât schimbatul hainelor aceleaşi persoane. Caracterul nostrum nu este asemenea laptelui pe care dacă l-ai vărsat nu îl mai poţi recupera. Mai degrabă, îl putem permanent controla şi desigur există anumite metode prin care îl putem schimba, aşa cum de asemenea ne putem schimba modul de gândire!
Ibn Hazm a menşionat în lucrarea sa Tawq al-Hamamah o poveste a unui faimos om de afaceri spaniol: Acesta se afla într-o competiţie alături de alţi patru oameni de afaceri, iar în urma acestei competiţii ceilalţi au ajuns să nu îl simpatizeze. Acest lucru determinându-i să îl enerveze. Într-o dimineaţă, el a plecat de acasa spre servici, purtând un tricou şi un turban alb. Unul dintre cei patru oameni de afaceri s-a întâlnit cu el pe drum. S-a uitat la turbanul său şi a spus “ Ce frumos este turbanul tău cel galben!” La care omul de afaceri a spus “ Eşti orb? Turbanul meu este alb!” Celălalt i-a spus “ Nu, este galben! Este galben, dar îţi stă foarte bine.” Omul de afaceri plecă şi nu merse mult că îl întâlni pe cel de-al doilea din cei patru. S-au salutat, apoi uitându-se la turbanul său acesta din urmă îi spune “ Arăţi foarte bine azi! Hainele tale sunt foarte frumoase! În special turbanul tău verde!” Omul de afaceri îi spuse “ De fapt, turbanul meu este alb.” “ Nu, este verde” insistă celălalt. “ Este alb! Pleacă de lângă mine!” spuse omul şi îşi continua călătoria, vorbind singur, şi uitându-se în vitrinele magazinelor la turbanul său ca să se asigure că este într-adevăr alb. Ajuns în faţa magazinului său descuie uşa şi dădu să intre. În acel moment, apăru şi al treilea din cei patru concurenţi şi îi spuse “ Ce dimineaţă frumoasă! Ş ice haine frumoase ai! Iar turbanul tău albastru nu face decât să completeze această ţinută depasebită!” Omul de afaceri se uită dezorientat la turbanul său, îşi dădu ochii peste cap şi spuse “ Dragă frate! Turbanul meu este alb!” “ Nu, este albastru. Dar ceea ce este important este că îţi stă foarte bine cu el, aşa că nu îţi face griji!” îi spuse înainte să plece, în timp ce omul de afaceri striga după el “ Turbanul meu este alb!” şi se mai uită o dată în vitrine magazinului său ca să se asigure că nu greşeşte. Stătu un timp în magazin, dar nu işi putu lua ochii de la turban. Între timp, cel de-al patrulea concurrent veni şi-I spuse “ Salutări! MashaAllah! De unde ai cumpărat acest turban roşu?” Omul de afaceri strigă “ Turbanul meu e albastru!” Apoi continuă “ NU, e roşu.” Apoi “ NU, e verde! De fapt, NU e alb! NU, e albastru, sau negru!” Şi deodată începu să râdă zgomotos, apoi să ţipe, apoi să plângă, apoi începu să sară! Ibn Hazm a spus “ După aceea l-am văzut pe străzile Spaniei. Înnebunise, iar copii aruncau cu pietre în el.” Dacă aceşti patru oameni, folosindu-şi abilităţile, au putut să schimbe nu doar caracterul ci şi mintea acestui om, atunci cum rămâne cu încercările şi abilităţile pe care orice om le care şi care unul le poate pune în practică pt a deveni mai apropiat de Allah? Pune în practică orice abilităţi vei descoperi că ai şi vei fi fericit.
Dacă îmi spui “ Nu pot.”
Eu îţi spun “ Măcar încearcă!”
Dacă îmi spui “ Nu stiu cum.”
Eu îţi spun “ Ba da, ştii!”
Profetul, salla Allahu aleihi wa salam, a spus “ Ştiinţa o dobândeşti numai învăţând, blândeţea o dobândeşti numai perseverând.”



Un punct de vedere...

Erou este cel care merge dincolo de ceea ce ştie să facă, încercând să-şi îmbunătăţească abilităţile, până când devine capabil să se schimbe în bine, şi poate chiar să schimbe pe alţii.

Va urma inşha’Allah