Puterea cuvântului

În numele Lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Puterea cuvântului

de Ralph Marston

Îmi amintesc că tata mă învăţa încă de mic despre puterea cuvântului. Tata nu doar a înţeles că unele cuvinte ne afectează psihic, ci a înţeles că, cuvântul este un puternic factor programator al viitorului success în viaţă.
Un anumit eveniment s-a întâmplat când aveam opt ani. Ca orice copil, îmi plăcea să mă caţăr în copaci, pe stâlpi ca un adevărat alpinist şi practic mă căţăram oriunde puteam. De aceea, tatăl meu nu s-a mirat când m-a găsit cocoţat în vârful unui copac de 30 de metri care se legăna înainte şi înapoi. Creierul meu de copil de numai opt ani nu a înţeles pericolul în care se afla, nu a înţeles că acel copac se putea rupe oricând. El s-a gândit doar că era distractiv să fii atât de sus.
Verişoara mea, Tammy, care era mai mare decât mine s-a urcat şi ea în acelaşi copac. Ea stătea pe o creangă mai groasă la doar zece metri sub mine. Mama lui Tammy şi tatăl meu ne-au văzut în acelaşi timp. Cam în acelaşi interval a început şi un vânt puternic. Auzeam cum copacul trosnea sub mine în timp ce se legăna sub puterea vântului. Îmi aduc aminte că tata îmi zicea “ Bart, tine-te bine.”. Iar eu m-am ţinut.
Următorul lucru pe care mi-l amintesc este ţipâtul lui Tammy atunci când a căzut din copac.
Eu am coborât în siguranţă din copac. Tata mi-a spus mai târziu motivul pt care ea a căzut iar eu nu. Se pare că, atunci când mama lui Tammy a simţit adierea vântului, a strigat la ea “ Tammy, ai grijă să nu cazi!” Şi Tammy a căzut.
Tata mi-a explicat că, creierul procesează mai greu o imagine negativă. De fapt, oamenii care se bazează pe aceste imagini nu pot întotdeauna vedea o imagine negativă. De aceea Tammy ca să facă ceea ce i-a spus mama ei, creierul ei de copil de noua ani, a trebuit ca mai întâi să-şi imagineze acest lucru, şi abia apoi să transmită comanda a ceea ce tocmai şi-a imaginat. În timp ce, creierul meu de copil de opt ani, instantaneu şi-a imaginat că se ţinea strâns de copac.
Acest concept este foarte util atunci când vrei să scapi de un obicei neplăcut sau atunci când vrei să reuşeşti în viaţă. Nu-ţi poţi imagina că nu faci un lucru. Singurul mod în care ai putea să faci asta a fi să găseşti un cuvânt pt ceea ce nu vrei să faci şi să ţi-l imaginezi. De exemplu, aveam 13 ani, şi jucam fotbal la echipa de juniori a liceului în care învăţam. Am încercat atât de mult să ajung la performanţă, dar orice faceam nu puteam. Îmi amintesc că de câte ori alergam cu mingea, auzeam în mintea mea, vocea antrenorului care striga “ Ai grijă să nu o scapi!”. Iar eu, normal că o scăpam.
Antrenorul meu nu deţinea abilităţile necesare pt a ne învăţa corect. El doar a învăţat câţiva copii să prindă mingea, în timp ce pe alţii nu i-a putut învăţa. Niciodată nu o să excelez în acest sport, dar acum sunt un jucător ocazional destul de bun, deoarece dialogul meu cu mine este întotdeauna pozitiv şi mă încurajează să câştig. Mi-aş fi dorit ca în loc să mă înveţe să mă caţăr în copaci tata m-ar fi învăţat mai degrabă să joc fotbal. Poate aşa aş fi putut avea o carieră mai lungă ca fotbalist.
Aici aveţi o demonstraţie foarte uşoară prin care vă puteţi învăţa copii şi prietenii despre puterea pe care o are un vocabular toxic. Pune-i să ţină în mână un pix. Acum, urmeaţi cu grijă instruncţiunile mele. Spuneţi-le “ Bine, acum încercaţi să scăpaţi pixul.” Observaţi ce fac.
Mulţi oameni dau drumul pixului şi privesc cum acesta loveşte podeaua. Tu spune-le “Nu aţi fost atenţi. Am spus ÎNCERCAŢI să scăpaţi pixul. Acum repetaţi.” Majoritatea ridică pixul şi se chinuie să-l scape jos dar nu reuşesc.
Experiment reuşit. Dacă îi spui creierului tău “ încearcă”, de fapt îi spui să dea greş. Am în casa mea şi cu orice interacţionez în general o regulă de a “nu încerca”. Fie că o aplică fie că nu. Fie că vor fi la petrcere fie că nu. Sunt destul de dur atunci când oamenii se aşteaptă să mă mintă folosind cuvântul “încerca”. Chiar cred că spunându-mi cuvinte pe care nu intenţionează să le practice vor obţine de la mine bile maro pt efortul depus? Nu voi auzi niciodată ieşind din gura mea cuvântul “ voi încerca” decât atunci când predau acest concept într-un seminar.
Dacă “ încerci” să faci un lucru, de fapt în subconştientul tău îi dai permisiunea creierului tău să dea greş. Dacă de exemplu nu mă pot hotărî atunci spun adevărul. “ Îmi pare rău John. Nu sunt sigur că voi veni la petrecerea ta. Am un angajament mai vechi. Dacă cumva se anulează, inşha’Allah voi veni. Altfel, nu. Mulţumesc pt invitaţie.” Oamenii respectă onestitatea. Deci scoate cuvântul „ încerc” din vocabularul tău.
Tatăl meu mi-a spus că psihologii susţin că sunt necesare 17 afirmaţii pozitive pt a compensa o afirmaţie negativă. Nu ştiu dacă este adevărat sau nu, dar dacă e să ne gândim logic au dreptate. Aş avea nevoie de 17 comlimente pt a compensa răul unei critici dure.
Aceste concepte se dovedesc a fi foarte utile atunci când vă creşteţi copii. Întrebaţi-vă câte complimente vă aduceţi zilnic şi câte critici. Ştiu că vorbiţi toată ziua cu voi înşivă. Cu toţii avem voci interioare care ne ghidează.
Deci, vă daţi 17:1 motive sau vă intoxicaţi cu cuvinte precum „ Sunt gras. Nimeni nu mă place. Voi încerca această dietă. Sunt atât de prost. Sunt falit., etc, etc.”
Dacă părinţii noştri ne-ar programa ca pe parcursul vieţii noastre să fim într-un anumit fel datorită unei afirmaţii negative, atunci imaginaţi-vă cum vă programaţi utilizând zilnic un dialog toxic cu voi înşivă. Aveţi aici o listă cu cuvinte toxice. Observaţi când voi sau cei din jurul vostru îl folosesc.
•DAR: Neagă orice afirmaţie care s-a făcut înaintea lui.
•ÎNCEARCĂ: Presupune eşecul.
•DACĂ: Presupune că nu vei reuşi.
•POATE: Nu e nimic sigur. Lasă opţiuni celui care te ascultă.
•AR FI: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc de fapt.
•AR FI TREBUIT SĂ: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc de fapt ( şi care implică sentimentul de vină).
•POT AVEA: Timpul trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu au avut loc dar persoana vrea să beneficieze de aceleaşi bebeficii ca şi când s-ar fi întâmplat.
•POATE NU/NU: Aceste cuvinte îl forţează pe cel care ascultă să se concentreze exact pe opusul a ceea ce tu vrei de fapt. Aceasta este o greseală clasică pe care o fac părinţii şi antrenorii fără să ştie efectul distructiv pe care îl au aceste cuvinte.

Exemple:

•Frază toxică: "Nu scăpa minge!"
•Rezultatul probabil: Scapă mingea
•Un limbaj adecvat: "Prinde mingea!"

•Frază toxică: "Nu ar trebui să te uiţi atât de mult la TV.”
•Rezultatul probabil: Se uită mai mult la TV.
•Un limbaj adecvat: " Am citit că prea mult TV îi face pe oameni proşti. Ai face bine dacă ai închide TV şi ai citi mai des una din acele cărţi!"

Exerciţiu:

•Alegeţi un moment în care să scrii toate frazele toxice pe care observi că le foloseşti zilnic. Scrie-le şi observă cu atenţie când le foloseşti şi încearcă să le schimbi.
Crează-ţi o legătură pozitivă cu cei din jurul tău şi lumea va deveni cu siguranţă un loc mai bun în care să trăieşti. Şi adu-ţi aminte: Fă-ţi din vorbitul pozitiv cu tine însuţi un obicei zilnic.