Camila data de pomana

Tradus de surioara umrashid Allah sa fie multumit de tine si familia ta ,surioara


Camila data de pomana (sadaqa)

Dupa Dr. Saleh as-Saleh, fie ca Allah sa aiba mila de el, amin.



Sheikhul incepu:

"Vreti sa aflati aceasta intamplare care s-a intamplat acum aproape o suta de ani? In Arabia Saudita. Tayib. Este adevarata! Este adevarata!

Bismilaahi Rahmaani Raheem. Aceasta intamplare a avut loc cam cu o suta de ani in urma. In ea este vorba de un barbat pe nume Ibn Jad'aan. El (Ibn Jad'aan) povestete cum, la timp de primavara, obisnuia sa iasa pe-afara. Privea la camilele grase cu ugerii plini sa plesneasca. Cand micutii pui de camila se apropiau de mamele lor, laptele acestora tasnea multumita abundentei de binecuvantari si abundentei de binefaceri. "



"Astfel ma uitam eu (Ibn Jad'aan) la una dintre camilele mele cu puiul ei si imi adusei aminte de vecinul meu sarac care avea sapte fiice. Asa ca imi spusei, pe Allah, ii voi darui aceasta camila si puiul ei ca Sadaqa vecinului meu - si recitai Ayah in care Allah spune:

"Voi nu veti ajunge la [adevarata] evlavie decat daca veti face daruri din ceea ce va este drag. Si Allah stie tot ce daruiti."( Surat 'Al-'Imran:92)

Si ceea ce iubeam eu mai mult dintre camilele mele, era aceasta. Astfel ca o luai impreuna cu puiul ei si batui la usa vecinului meu. I-am spus sa accepte acest dar de la mine. Ii vazui chipul radiind de fericire, neputand scoate o vorba.

Astfel ca el se bucura de laptele ei si incepu sa incarce lemne pe spinarea ei, asteptand sa-i creasca puii, pentru a-i putea vinde. Cu timpul, castiga mult bine de pe urma ei.

Dupa trecerea primaverii, veni vara cea secetoasa, astfel ca beduinii incepura sa caute apa si pasune. Ne adunaram avutul si parasiram locurile noastre, in cautarea apei si a gaurilor in pamant care conduc in subteran la surse de apa. Deschizaturile lor sunt la suprafata, dupa cum beduinii stiu prea bine. Eu ( Ibn Jad'aan) intrai intr-una dintre aceste gauri pentru a aduce apa de baut...


Dr Saleh continua: "si fii sai ( ai lui Ibn Jad'aan's), trei la numar, il asteptara la gura deschizaturii. Insa el nu se intoarse. Totusi ei il asteptara doua, apoi trei zile, pentru ca in cele din urma sa piarda speranta. Isi spusera ca poate fusese muscat de un sarpe si murise, ori ca se ratacise pe sub pamant gasindu-si pierzarea. Ei ( si sa cautam adapost la Allah de asa ceva) abia asteptau pieirea lui. De ce? Ca sa-si imparta mostenirea.

Astfel ca se intoarsera acasa si impartira ceea ce ramasese de pe urma sa, intre ei. Apoi isi adusera aminte ca tatal lor (Ibn Jad'aan) daduse o camila vecinului lor sarac. Ei se dusera la acesta si ii spusera ca ar fi bine sa inapoieze camila aceea si sa ia o alta in locul ei, altfel i-o vor lua cu forta si va ramane cu nimic.

Vecinul lor ameninta ca se va plange tatalui lor. Insa ei ii spusera ca el murise. Acesta intreba cum si unde murise Ibn Jad'aan si de ce nu-i spusesera ei aceasta. Atunci ei explicara cum el intrase intr-una din gaurile subpamantene din desert si nu mai iesise din ea.
Vecinul spuse: "Pe Allah, duceti-ma in acel loc si luati-va camila si faceti ce vreti cu ea si nu vreau nici o alta in locul ei!"

Ei il dusera si-i aratara locul, el lua o funie, aprinse o lumanare, lega franghia afara si intra in acea groapa, tarandu-se pe spate pana cand ajunse la locuri unde putea merge de-a busilea. Mirosul de umezeala se facea simtit si deodata auzi aproape de apa, mormaitul unui om.
El se apropie din ce in ce de acel zgomot in intuneric, pipaind cu mana peste tot, pana cand dadu de acel om (Ibn Jad'aan). El simti ca mai respira, dupa o saptamana! Il trase afara, acoperindu-i ochii, pentru a-l proteja de lumina soarelui. El lua cateva curmale, le inmuie in apa si ii dadu sa bea.

Apoi il cara in spate si-l duse la casa lui, si acest om isi reveni treptat la viata, fara ca fii lui sa stie de aceasta. El il intreba: "Pe Allah, spune-mi, cum de mai traiesti dupa o saptamana in subteran?"

"Iti voi spune ceva ciudat..." Ibn Jidaan povesti: "...cand am intrat acolo, m-am ratacit si mi-am spus ca ar fi bine sa raman in apropierea acelei ape la care ajunsesem. Asa ca am inceput sa beau din ea, insa foamea nu cunoaste mila si apa nu-mi tinea de foame. Dupa trei zile, foamea s-a intensificat si in timp ce stateam culcat pe spate, ma incredintasem lui Allah si pusesem toate treburile mele in mainile Sale cand deodata am simtit caldura laptelui curgand in gura mea. Asa ca ma ridicai in intuneric si zarii un vas apropiindu-se de gura mea. Baui din el pana cand mi-a fost suficient si apoi el s-a indepartat. Lucrul acesta se petrecea de trei ori pe zi, insa in ultimele doua zile s-a oprit si nu stiam ce s-a intamplat."

Vecinul il informa atunci:

"Daca ai stii motivul, ai ramane uimit! Fii tai crezand ca ai murit, au venit la mine si au luat inapoi camila al carei lapte Allah subhanahu wa ta'ala ti l-a dat sa-l bei.!"

Musulmanul se afla in umbra pomenei sale (Sadaqa). Allah a spus :

"...Iar aceluia care este cu frica de Allah, ii va da El o iesire [buna]"

si

"Si-l va inzestra pe el de unde el nici nu se asteapta. Iar aceluia care se increde in Allah, El ii este de ajuns, caci Allah implineste lucrul Sau si Allah a stabilit un termen pentru fiecare lucru." (Surat At-Talaq: 2-3)