Fii ca boaba de cafea
O tanara femeie, se duse odata la mama ei si ii povesti despre cat de grea este viata ei, , atat de grea , incat aproape ca nu mai stia ce sa faca, ajunsese in pragul renuntarii...
Obosise sa se tot zbata ,sa se tot lupte...se parea oricum , ca ,o problema rezolvata, aparea alta!
Mama ei o duse in bucatarie, umplu 3 vase cu apa si le puse pe foc. Curand apa incepu sa fiarba...
In primul vas puse un morcov, in al 2-lea , un ou, in al 3-lea, cateva boabe de cafea. Le lasa sa fiarba, fara un cuvant. Dupa vreo 20 de minute, stinse focul. Scoase morcovul, si-l puse intr-un vas, scoase oul si-l puse in alt vas, si strecura boabele de cafea...
Se intoarse spre fiica ei, intreband-o: "spune-mi, ce vezi?" " Un morcov, un ou si cafea."
Mama ei o trase mai aproape si ii spuse sa ia morcovul. Ea il lua si simti cat este de moale. Mama ei ii spuse sa ia oul, si sa-l sparga. Dupa ce il decoji, ea observa ca era un ou fiert tare. La urma, mama ei ii dadu sa soarba din cafea...
Ea zambi, cand simti aroma puternica a cafelei...
O intreba pe mama ei:" Ce inseamna asta , mama? "
Aceasta ii explica , ca fiecare din acele trei lucruri, suportase aceeasi atrocitate: fiertul in apa. Dar fiecare a reactionat in alt fel.
Morcovul, era tare si puternic la inceput, totusi, in urma contactului cu apa fiarta, se inmuie si deveni slab...
Oul, este fragil la inceput, cu coaja subtire, care ii protejeaza miezul fluid; dupa ce a stat in apa fiarta, miezul lui s-a intarit .
Cafeaua, insa, dupa ce a fiert in apa, a schimbat-o, practic, pe aceasta...
"Care esti tu?" o intreba mama pe fiica ei. "Cand incercarile iti bat la usa, cum raspunzi tu? Esti un morcov, un ou, sau o boaba de cafea?"
Gandeste-te : Cine sint eu?
Sant morcovul, care pare puternic, dar in durere si greutati, voi deveni slab, si-mi voi pierde taria?
Sant oul , cu miezul moale, care se transforma, din pricina fierbintelii? Oare am o fire maleabila, care dupa un deces, o cadere, probleme financiare, sau orice alta incercare, se intareste si devine rigida? Invelisul ramane acelasi, dar in adincul inimii, sint oare amara si impietrita?
Sau sant ca boaba de cafea? Care de fapt, schimba acea apa fiarta, sursa insasi a durerii la care este supusa? Cu cat apa devine mai fierbinte, cu atat aroma ei se raspandeste mai mult...
Daca esti ca boaba de cafea, atunci cand lucrurile par mai grele, oare vei deveni tu mai buna, transformand situatia in care te afli?... Cand intunericul va fi mai adanc, si incercarile mai mari, oare te vei ridica tu la un nivel superior?...
Iti doresc sa ai destula fericire ca sa te faca dulce, destule incercari , ca sa devii puternica, destula tristete , ca sa ramai umana si destule sperante, ca sa fii fericita...
Oamenii cei mai fericiti, nu au in mod obligatoriu, tot ce este mai bun; ei doar scot ce este mai bun din tot ce li se ofera...
Cel mai luminos viitor va fi mereu bazat pe un trecut uitat...nu vei putea merge inainte in viata decat daca te desprinzi de esecuri si dureri trecute...
Cand te-ai nascut, plangeai si toti zambeau in jurul tau.
Traieste-ti viata astfel ca la sfarsitul ei, tu sa fii cea care zambeste, chiar daca toti in jurul tau vor plange...
" Alaturi de greu vine si usorul!"
(Surat As-Sarh 94:5 )
" Sau ati crezut voi ca veti intra in Rai fara ca Allah sa-i stie pe cei care au luptat dintre voi si sa-i stie pe cei care au fost statornici?" (Surat 'Al-'Imran: 142)
Profetul Muhammad, spunea: "Un credincios nu este lovit niciodata e nenorocire: greutati, boli, suparare sau chiar griji, fara ca pacatele sa-i fie ispasite."
Profetul Muhammad spunea: " Daca un slujitor credincios este cuprins de bunastare el isi arata recunostinta fata de Allah si acest lucru ii face bine; si daca il loveste o nenorocire , el indura cu rabdare, si aceasta ii face si mai bine." (Muslim)
“Omul este supus incercarii dupa forta religiei sale.Daca are credinta puternica in religia sa,atunci incercarea va fi si mai mare.”
Cele trei filtre
Era odata,in epoca califilor abassizi,in capitala musulmana Bagdad,un mare savant cunoscut datorita intelepciunii sale.Acest om isi petrecuse viata studiind Coranul si vorbele Profetului ( pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra lui ),era foarte pios.
Niciodata n-a fost auzit vorbind pe cineva de rau,batandu-si joc de ceilalti sau repetand vorbe inutile.Toata lumea il iubea fiindca avea intotdeauna o vorba placuta si un suras pentru cei care-l intalneau,era mereu gata sa-i ajute pe ceilalti.Intr-o zi,unul din vecinii sai il intalni :
-"As-salamou alaykoum !" -"Wa alaykoum as-salam wa- rahmatou llahi wa-barakatouhou",raspunse invatatul.
-"Stii ce am aflat despre prietenul tau Abdallah?",continua vecinul.
-"Asteapta putin,replica savantul.Vad ca arzi de nerabdare sa-mi spui ceva.Dar inainte,sa-mi spui,mi-ar placea sa te supun unui mic test.Acela se numeste testul celor trei filtre.Inainte sa-mi vorbesti de prietenul meu,ar fi o idee buna sa filtram ceea ce vrei sa-mi spui.Vom trece ceea ce voiai sa-mi spui prin trei filtre:ceea ce va ramane dupa acestea,poti sa-mi spui.De-asta il numesc testul celor trei filtre.Esti gata?"
-"Da",raspunse barbatul,din ce in ce mai surprins.(Intr-adevar,atunci cand acesta flecarea cu vecinii,nu obisnuia sa ia atatea precautii).
-"Sa incepem",spuse inteleptul."Primul test este acela al adevarului.Ai verificat daca ceea ce vrei sa-mi zici este adevarat?"
-"Nu,de fapt tocmai mi s-a povestit(acest lucru) si…."
-"Bine," spuse savantul."Deci nu esti intocmai sigur daca asta este adevarat.Filtrul adevarului n-a pastrat ceea ce voiai sa-mi impartasesti.Sa incercam acum cel de-al doilea filtru,acela al binelui.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva de bine ?"
-"Euh…nu…din contra…"
-"Ah"…continua savantul."Deci voiai sa-mi spui ceva de rau despre prietenul meu,dar nu esti sigur daca-i adevarat.Nu stiu daca voi putea sa te ascult…Dar poate ca vei trece totusi testul,fiindca ne-a mai ramas un filtru :acela al utilitatii.Daca imi spui ceea ce voiai despre prietenul meu,imi va fi folositor ?"
-"Ei bine…nu,nu intr-adevar."
-"Atunci",concluziona invatatul,"daca ceea ce voiai sa-mi spui nu este adevarat,nu este bun si nici macar util,nu merita osteneala sa-mi spui,nu crezi ?Vorbele pot face mult rau si nu trebuie sa le raspandim oricum.O vorba care nu este adevarata,nu este buna si nici utila,nu merita sa fie spusa.Deci inainte de a spune ceva,sau de a povesti ceva ce ti s-a povestit,nu uita sa-ti supui vorbele celor trei filtre!Asta te va feri in mod sigur de pacate."
Allah ne spune in Coran:
” O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât ei, nici muierile [să nu râdă] de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi.” (Sura Al-Hujurat,versetul 11)
Cele 3 intrebari
Traia demult un om ce ura Islamul. Acesta avea 3 intrebari faimoase la care nimeni nu-i putea raspunde . Nici un musulman din Baghdad nu-i putea raspunde, astfel ura si mandria ce-l facea sa creada ca Islamul este doar o fatarnicie cresteau in inima sa. Pasiunea lui era de a ridiculiza musulmanii si tot ceea ce tinea de Islam. Intr.o zi , un baietel de numai 10 ani, venind in drum spre casa impreuna cu parintii lui , auzi tipetele si cuvintele urate acelui om inversunat impotriva Islamului. Acesta provoca oamenii din nou sa.o raspunda la cele 3 intrebari .
Cu voia parintilor, baiatul spuse ca vrea sa raspunda la provocare. Baiatul urca mai multe trepte si ajuns langa acel om , ai spuse ca este pregatit sa-i raspunda la ce intrebari doreste. Barbatul incepuse a rade cu pofta auzind baiatul, si spuse : ”Atat puteti oferi? Un baiat de numai 10 ani sa raspunda pentru voi toti ? ” . La insistentele multimii, in cele din urma barbatul accepta provocarea . Intregul orasel se adunase pe un deal micut, unde se faceau adunarile in acele vremuri, sa vada cine are curajul in a raspunde provocarii de a raspunde la cele 3 intrebari. Barbatul se sui in graba pe deal sa puna prima intrebare : "Ce face Dumnezeul vostru acum ???"
Micutul se gandi putin , apoi il ruga pe barbat sa se dea jos de pe deal , sa faca schimb de locuri , ca sa-i poata raspunde la intrebare si sa-l auda toata multimea. „Ce ? vrei sa cobor? ”. "Doar putin , cat sa raspund la intrebare , trebuie sa raspund daca m-ati intrebat, nu ?„ zise cu rabdare baiatul. Barbatul se cobori si lasa loc baiatului sa raspunda la intrebare. Baiatul raspunse : "Oh Allah Atotputernicule!Martori am pe toti locuitorii acestui oras ca din vointa Ta , un kafir a coborat la un nivel mai jos ,iar in varf ai asezat nu altul , decat un musulman .”
Multimea de oameni aclamau : "Allah-hu-akbar!!!". Barbatul fu surprins si umilit de raspuns si adresa in graba a doua intrebare. "Ce a existat inaintea Dumnezeului tau? ” . Micutul se gandi indelung, apoi raspunse : „Numara de la 10 inapoi ! ”.Barbatul incepu’ a numara : „10, 9 , 8 ,....pana la 0” . Copilul intreba : „Ce e inaintea lui 0?”. Barbatul spuse :” NU STIU, NIMIC NU ESTE ! ”
Baiatul : "Exact ! Nimic nu a fost inaintea lui ALLAH , El este ETERN SI ABSOLUT!!!” . Multimea aclama din nou : "Allah-hu-akbar!!!!"
Frustrat, barbatul puse ultima intrebare. "In ce directie Allah al tau se uita acum ?"
Baiatul ceru sa i se aduca o lumanare si il ruga mai apoi pe barbat sa o aprinda. Copilul binecuvantat il intreba pe necredincios : „Acum in ce directie lumineaza? Poti sa-mi spui ?” ."Lumina se imprastie in toate directiile!...", raspunse nedumerit barbatul.
„Ti-ai raspuns la intrebare singur, lumina lui Allah SUBHANA WA TAALA se imprastie in toate directiile. El este pretutindeni. Multimea aclama din nou : „Allah-hu-akbar!!!"
Barbatul cazu in genunchi ,profund impresionat de puterea stiitei baiatului si de spiritualitatea acestuia , si imbratisa Islamul , devenind peste ani unul din elevii baiatului. Micutul baiat nu era altcineva decat marele invatat , Imam Abu Hanifa (Binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) .
Filozofie intr-un borcan
Un profesor de filozofie veni in fata studentilor lui , avand cateva obiecte asupra sa. El incepu ora, luand un borcan mare de maioneza, gol, si incepu sa-l umple cu bucati de roca, cam de 4 cm diametru...cand acestea ajunsera la gura borcanului, el ii intreba pe studenti daca borcanul era plin...ei spusera ca da.
Profesorul lua o cutie cu pietrish si o rasturna in borcan. Il agita pe acesta usurel. Pietrishul se risipi printre pietrele mai mari. Studentii incepura sa rada. El intreba pe studenti din nou daca borcanul este plin....Ei spusera ca da.
Profesorul lua o cutie cu nisip si o rasturna in borcan. Nisipul se raspandi umplandu-l cu totul.
"Acum, as dori sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Rocile sant lucrurile importante - credinta voastra, convingerile voastre, familia voastra, sanatatea voastra, copiii vostri - tot ceea ce va este atat de important incat daca ati pierde ,ati fi distrusi.
Pietrishul sant alte lucruri importante in viata, dar la o scara mai redusa. El reprezinta lucruri ca serviciul tau, casa ta, masina ta, etc.
Nisipul este tot restul. Nimicurile. Daca pui mai intai nisipul si pietrishul , nu mai ramane loc pentru pietre.
Acelasi lucru este valabil si pentru viata voastra.
Daca va risipiti tot timpul si intreaga energie pe nimicuri, lucruri fara importanta, materiale, nu veti mai avea loc pentru lucrurile cu adevarat pline de importanta.
Jucati-va cu copiii vostri. Petreceti-va timpul in compania sotiei voastre. Va ramane intotdeauna timp sa mergeti la munca, sa reparati masina...
" Luati aminte mai intai, la roci - lucrurile care conteaza. Restul e doar pietrish si nisip."
Masina sport si Qur'anul
Un tanar musulman se afla in pragul terminarii studiilor. De cateva luni de zile admira o frumoasa masina sport din vitrina unui comerciant, si stiind ca tatal sau isi putea permite sa o cumpere, ii spuse ce isi dorea.
Cum ziua cea mare se apropia, tanarul astepta ceva semne ca tatal sau cumparase masina. In sfarsit, in dimineata absolvirii studiilor, tatal lui il chema in biroul sau . Ii spuse cat de mandru era de un fiu atat de bun, si ii spuse cat de mult il iubeste. Apoi ii inmana o cutie-cadou, minunat impachetata.
Curios, dar intr-un fel dezamagit, tanarul deschise cutia si in ea gasi un Qur'an legat in piele fina. Suparat, ridica glasul si spuse: "Cu toti banii tai, imi dai doar un Qur'an?" si parasi camera, lasand Qur'anul acolo....
Multi ani mai tarziu, tanarul, devenit intre timp un om de afaceri de succes, avea o casa si o familie minunata, insa isi dadea seama ca tatal sau era batran si se gandea ca poate ar fi trebuit sa-l viziteze, caci nu-l mai vazuse din ziua absolventei...
Inainte insa sa inceapa pregatirile, primi o telegrama in care era instiintat ca tatal sau murise, ca ii lasase lui, singurului sau fiu, tot ce avea, si ca trebuia sa se duca acasa, sa se ingrijeasca de mostenire.
Ajuns in casa tatalui sau, inima i se umplu de tristete si regret . Incepu sa caute prin hartiile importante ale tatalui sau si zari Qur'anul, inca nou, pe care il aruncase cu ani in urma. Cu lacrimi in ochi, il deschise si incepu sa il rasfoiasca.
Intorcand paginile, dintr-un plic ascuns intre ele, cazu o cheie de masina, pe care era inscris numele comerciantului, acelasi care avea masina pe care si-o dorise.
Pe plic era scrisa data absolvirii studiilor sale si cuvintele....PLATITA IN INTREGIME.
De cate ori nu refuzam binecuvantarile lui Allah Subhanahu wa Ta'ala, pentru ca nu sant "impachetate" asa cum ne asteptam noi sa fie???....
Plimbarea cu TAXI-ul
Acum douazeci de ani, imi castigam painea ca taximetrist. Cand am ajuns la adresa respectiva, la ora 2:30 noaptea, cladirea era scufundata in intuneric, cu exceptia unei ferester, la parter. In asemenea situatii, multi soferi de TAXI claxoneaza de doua ori, asteapta un minut, apoi pleaca. Insa am vazut prea multi oameni care depind de taxi, ca de singura lor posibiltate de deplasare. Daca nu
simteam pericol, obisnuiam sa merg pana la usa. Poate ca respectivul pasager are nevoie de ajutor, ma gandeam. Asa ca m-am dus si am batut la usa. "Imediat" raspunse o voce tremuranda, batrana. Am auzit ceva tarait pe podea. Dupa o lunga pauza, usa se deschise.
O femeie maruntica, de 80 de ani, se afla in fata mea. Purta o rochie cu imprimeu si o palarie cu voal, ca in filmele din anii '40. Langa ea, o valiza mica de nylon. Apartamentul arata de parca nimeni nu ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu panze, nu erau ceasuri pe pereti, nici un bibelou pe rafturi. Intr-un colt, era o cutie plina cu fotografii si obiecte de sticlarie. "Poti sa-mi duci valiza la masina?", ma intreba ea. Am luat valiza apoi m-am intors sa o ajut pe batrana. Ea imi lua bratul si merse incetisor spre masina. Imi multumi pentru amabilitate. "Nu aveti pentru ce", ii spusei, "incerc doar sa-mi tratez pasagerii in felul in care mi-as dori sa fie tratata mama mea." "Oh, ce baiat bun." spuse ea.
Cand am ajuns la masina, ea imi dadu o adresa, apoi ma ruga, " Ai putea sa treci prin centru?" "Nu este insa cel mai scurt drum."am raspuns eu repede. "Oh, nu-i nimic" spuse ea, "nu ma grabesc. Sant in drum spre azilul de batrani." Am privit-o in oglina retrovizoare. Ochii ei luceau. "Nu mai am pe nimeni" continua ea, "doctorul spunea ca nu mai am mult de trait." In liniste, m-am intors si am oprit aparatul de taxat. "Ce ruta alegeti?" am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore, am condus-o prin oras.
Ea imi arata cladirea in care lucrase pe timpuri, am trecut prin cartierul in care locuise cu sotul ei, abia casatoriti , am oprit in fata unui magazin de mobila, care fusese odata o sala de bal, unde dansase in
tinerete. Cateodata ma ruga sa incetinesc in fata unei cladiri anume sau a unui colt si privea in intuneric, fara un cuvant.
La primele raze ale soarelui , spuse deodata, "Am obosit, sa mergem acum." Am p o r n i t in tacere, spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire joasa, ca o casa de convalescenta, cu un portal, unde opreau
masinile. Au iesit doua ingrijitoare, in intampinarea noastra. Erau atente si amabile, urmarindu-i miscarile. Se vedea ca o asteptasera. Am deschis portbagajul, si am dus valiza la usa. Batrana era deja
asezata intr-un scaun cu rotile. "Cat iti datorez?" intreba ea, deschizand portofelul. "Nimic" am spus. "Trebuie sa-ti castigi traiul", spuse ea. "Mai sant si alti pasageri", am raspuns. Si aproape fara sa
gandesc, m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea m-a strans. "Ai daruit unei femei batrane, un moment de fericire" spuse ea. "Iti multumesc" . I-am strans mana, apoi am plecat, in lumina diminetii. In urma mea
usa se inchise. Era un sunet care inchidea o viata.
Nu am mai luat pasageri in acea tura. Am condus fara tel, pierdut in ganduri. Pentru restul acelei zile, am reusit cu greu sa vorbesc. Ce-ar fi fost daca batrana ar fi avut parte de un sofer nervos sau care sa se grabeasca spre casa? Ce-ar fi fost daca as fi refuzat comanda, sau daca as fi claxonat o data si apoi as fi plecat? Privind inapoi , nu cred sa fi facut vreodata ceva mai important in viata mea.
Ne-am obisnuit sa credem ca vietile noastre se infiripa in jurul evenimentelor importante. Insa lucrurile importante ni se ofera pe neasteptate, minunat invelite in ceea ce altii ar putea considera a fi un nimic.
OAMENII POATE NU-SI VOR AMINTI CE AI FACUT , SAU CE AI SPUS.....INSA ISI VOR AMINTI INTOTDEAUNA DE CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA.
Autor: necunoscut
Cum se poarta musulmanii cu batranii?
A avea grija de parinti,in cea mai dificila perioada a vietii lor, batranetea, este considerata o onoare si o binecuvantare, si o ocazie de maturizare spirituala. Allah ta'ala ne cere nu numai sa ne rugam pentru parintii nostri, ci sa si actionam in compasiune nesfarsita, aducandu-ne aminte ca atunci cand eram copii neajutorati, ei ne-au preferat pe noi, lor insisi. Mamele sant onorate in mod deosebit: Trimisul lui Allah ne-a invatat ca Paradisul se afla la picioarele mamelor. Atunci cand ei ajung in anii batranetii , parintii musulmani sant tratati cu bunavointa, cu aceeasi bunatate si altruism. In Islam, a servi parintilor este o datorie, si este dreptul lor sa o ceara. Este un pacat sa reactionam cu iritare atunci cand batranetea lor devine dificila, fara vina lor.
Allah Ta'ala spune in Sfantul Qur'an:
Si Domnul tau a oranduit sa nu-L adorati decat pe El si sa va purtati frumos cu parintii vostri, iar daca batranetele ii ajung pe unul dintre ei sau pe amandoi langa tine, nu le ziceti lor "Of!" si nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase.
Si din indurare coboara pentru ei aripa smereniei si indurarii si spune:" Doamne, fii indurator cu ei, caci ei m-au crescut [ cand am fost] mic!"(Surat Al-'Isra': 23-24)
Tamplarul
Gata!...Un maistru tamplar, aflat la o varsta mai inaintata, lua hotararea sa iasa la pensie. Il instiinta pe patronul firmei la care lucra, ca urma sa paraseasca firma si sa traiasca de acum incolo o viata linistita , alaturi de familia sa. Ii va lipsi cecul lunar, insa trebuia sa se retraga.
Patronul regreta foarte pierderea unui muncitor atat de pretuit...si il intreba daca nu era de acord ca, inainte de iesirea la pensie, sa mai construiasca o casa, ca o favoare pentru el.
Tamplarul fu de acord, insa puse conditia ca acesta sa fie ultimul sau proiect. Cu angajamentul unuia care se pregateste de odihna, tamplarul nu acorda o prea mare atentie constructiei.
Nu o construi cu toata inima, investi doar un efort minim si folosi doar materiale de slaba calitate. Era, intr-adevar, un fel deplorabil de a-si incheia cariera profesionala.
Odata terminata constructia, tamplarul il suna pe patron , ca sa-i predea casa. Acesta veni si ii dadu ceva acte, impreuna cu cheia casei, spunand: "Aceasta este casa ta, un cadou de la mine."
Tamplarul ramase fara grai! Ce pacat! Daca ar fi stiut el ca isi construieste propria casa, ar fi lucrat mai bine decat la oricare alta!
Situatia noastra se aseamana cu cea a acestui tamplar. Allah ta'ala ne-a trimis in aceasta lume, pentru a ne construi casele noastre in Paradis, urmand poruncile Sale. Astfel noi nu trebuie decat sa hotaram cat de trainice construim casele in care vom trai vesnic.
Fie ca Allah Subhanahu wa Ta'ala sa ne daruiasca destula intelepciune pentru a intelege aceasta! Amin!
De curand am auzit o melodie din pacate nu stiu cine o canta,dar care spunea cam asa(insha'Allah sa o traduc bine): Era odata un baiat a carui mama avea un ochi.Baiatul era foarte rusinat de mama lui,spunand astfel: intr-o zi mama a venit la scoala si vazand-o colegii mei au inceput sa rada de dansa.Ajuns acasa i-am reprosat faptul ca a venit la scoala si m-a facut de ras fata de colegi.Am muncit foarte mult,am invatat si am primit o bursa in Singapore.Am terminat facultatea acolo,m-am casatorit,am avut copii...anii au trecut.Intr-o zi a venit mama in vizita,cand au vazut-o copiii mei au inceput sa rada,i-am reprosat mamei faptul ca a venit sa-mi sperie copii.Ea mi-a raspuns ca vroia doar sa vada daca sunt bine.Anii au trecut.Intr-o zi primesc o invitatie de la scoala pt intalnirea de X ani,m-am hotarat sa ma duc.I-am spus sotiei ca merg intr-o calatorie de afaceri.Cand am ajuns am aflat ca mama murise.Imi lasase o scrisoare in care spunea:'Ma bucur ca vii la intalnirea de X ani,imi pare rau ca sunt prea slabita si nu cred ca pot veni sa te vad.Stiu ca iti e rusine cu mine din cauza ca am un singur ochi,dar cand erai foarte mic ai avut un accident si ai ramas fara un ochi,nu m-a lasat sufletul sa te las asa, am vrut sa ai un viitor, asa ca ti-am dat ochiul meu....'.
Concluzia o puteti trge singuri.Eu am plans mult cand am auzit aceasta melodie.
Jazakum Allahu Khairan
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu