Asalamu 3alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu
Bismillahi AlRahmani AlRahiim
Abdullah Ibn Abbas(radiAllahu anhu)
Abdullah(radiAllahu anhu) era fiul lui Abbas, un unchi al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam). S-a nascut doar cu 3 ani inainte de Hijrah. Cand Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a murit , Abdullah avea doar 13 ani. Cand s-a nascut, mama lui l-a dus l-a Profet(salla Allahu aleihi wa salam) pt ca acesta sa-l binecuvanteze iar acesta a mestecat o curmala si i-a pus-o in gura inainte ca acesta sa fie alaptat.
Este si un hadith despre aceasta intamplare:
44. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a iesit afarã si în lipsa lui bãiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte bãiatul? Umm Sullaim, mama bãiatului, a rãspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina si el a mâncat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfârsit ea a zis: Fã pregãtirile pentru îngropãciunea bãiatului. Dimineaþa, Abu Talha a mers la Timisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-a relatat întâmplarea. El a întrebat: Eraþi împreunã noaptea trecutã? Abu Talha a rãspuns cã da, la care Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) s-a rugat: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a nãscut un bãiat. Abu Talha i-a zis: Ia bãiatul în
brate sã-l ducem la Profet; iar el a luat cu el si niste curmale. Profetul a întrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a rãspuns: Da, niste curmale.Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a luat o curmalã, si, dupã ce a mestecat-o, a pus-o în gura copilului si l-a numit 'Abdullah.
(Convenit)
Versiunea lui Bukhari completeazã: Ibn 'Uyaina relateazã cã un om din Ansar i-a spus cã a vãzut nouã fii ai acestui 'Abdullah si toti au devenit recitatori ai Sfântului Coran.
Versiunea lui Muslim adaugã: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã fiul lui Abu Talha, pe care l-a nãscut Umm Sulaim, a murit. Ea (Umm Sulaim) a spus membrilor familiei: Sã nu-I spuneti lui Abu Talha despre fiul lui pânã când nu-i spun eu. Abu Talha a venit (acasã); ea i-a pregãtit cina. El a mâncat si a bãut apã. Apoi ea s-a gãtit pentru el, ceea ce nu mai fãcuse înainte. El s-a culcat cu ea si dupã
ce a vãzut cã el a fost mulþumit de ea, femeia i-a spus: Abu Talha, dacã niste oameni împrumutã ceva de la altã familie si apoi (membrii familiei) cer acel lucru înapoi, vor fi refuzati? El a zis: Nu. Ea a spus: Te înstiintez cã fiul tãu a murit. El s-a supãrat si a zis: Nu m-ai înstiintat înainte de a mã culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu. Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-a relatat ce se întâmplase. La care Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) a zis: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce ati petrecut-o împreunã! El (povestitorul) a zis: Ea a rãmas gravidã. Trimisul lui Allah(salla Allahu Aleihi wa salam) se afla în cursul unei cãlãtorii, iar ea se afla cu el si când Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) s-a întors la Medina din cãlãtorie, nu a intrat (în casã, pe timpul noptii). Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simtit durerile facerii. El (Abu Talha) a rãmas cu ea si Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) a mers mai departe. Abu Talha a zis: O, Doamne, stii cã-mi place sã merg împreunãcu Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam), când iese afarã si sã intru împreunã cu el, când intrã,dar am fost oprit, dupã cum vezi. Umm Sulaim a zis: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca si înainte, asa cã mai bine mergem mai departe.Atunci am plecat mai departe si ea a simtit durerile facerii când au ajuns la Medina si a nãscut un bãiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, sã nu-l alãpteze nimeni pânã nu mergi la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam), mâine dimineatã. Când s-a fãcut dimineatã am luat copilul si l-am dus la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-am povestit întreaga întâmplare.
Acesta a fost inceputul apropierii dintre el si aceasta a fost o parte dintr-o lunga viata petrecuta in adorare si devotiune. Cand Abdullah a ajuns la maturitate ,a venit in serviciul Profetului(salla Allahu aleihi wa salam).El alerga sa-I aduca apa pt wudu. Cand facea Salat(rugaciunea),statea langa Profet(salla Allahu aleihi wa salam),iar cand Profetul mergea intr-o calatorie sau expeditie Abdullah ii era mereu alaturi.
Abdullah devenise umbra Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),deoarece era permanent in compania sa. In toate aceste situatii el era tot timpul atnet si in alerta la orice lucru il spunea sau il facea Profetul(salla Allahu aleihi wa salam).Inima sa era entuziasmata iar mintea sa tanara si pura memora toate cuvintele Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) cu precizia unui reportofon. In acest fel si datorita cautarilor(cercetarilor) sale de mai tarziu,cum vom putea vedea de altfel, Abdullah devine unul dintre cei mai invatati companioni ai Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),pastrand si transmitand cuvintele nepretuite ale Mesagerului lui Allah generatiilor viitoare de musulmani. Se spune ca el a ajuns sa memoreze cca 1660 de hadithuri care sunt inregistrate si autentificate in colectiile de hadithuri ale lui al-Bukhari si Muslim. Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) il tinea deseori pe Abdullah langa el cand acesta era copil,il lua de umeri si se ruga: "O Allah,fa din el un mare intelegator al Islamului si invata-l intelesurile si interpretarea lucrurilor." Au fost multe ocaziile in care binecuvantatul Profet(salla Allahu aleihi wa salam) a repetat acesta ruga(du’a) ori s-a rugat pt varul sau si asta a fost cu mult inainte ca Abdullah ibn Abbas sa inteleaga ca viata sa va fi devotata invatatului si cunoasterii(stiintei). Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) de multe ori se ruga ca el(Abdullah) sa fie inzestrat nu doar cu cunostinte si intelegere dar mai ales cu intelepciune. Abdullah a relatat urmatorul incident in ceea cel priveste: "Odata Profetul(salla Allahu aleihi wa salam), era pe punctual de a face wuduul.M-am grabit sa-I aduc apa. Era multumit de ceea ce faceam. Cand era pe punctul de a incepe Salat(rugaciunea),mi-a aratat ca ar trebui sa stau langa el. Chiar si asa am stat in spatele sau. Cand Salatul s-a terminat,s-a intors catre mine si mi-a spus:” O Abdullah, ce te-a impiedicat sa stai langa mine?” Eu i-am raspus:” Esti prea mare si prea bun in ochii mei ca sa pot sta alaturi de tine”.Ridicandu-si mainile catre cer , Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) s-a rugat:”O Allah, da-I lui intelepciune.” Nediscutabil ca rugile Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) au fost ascultate deoarece timpul a demonstrat ca tanarul Abdullah poseda o indelepciune deosebita. Dar aceasta intelepciune a venit doar din devotement si cautarea permanenta a cunoasterii atat in timpul vietii Profetului (salla Allahu aleihi wa salam) cat si dupa moartea sa. In timpul vietii Profetului(salla Allahu aleihi wa sallam), Abdullah nu a lipsit de la nici o predica a sa si si-a propus sa memoreze orice cuvant al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam). Dupa moartea Profetului(salla Allahu aleihi wa salam), el a avut grija sa mearga la cat mai multi companioni ai Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) in special la cei care il cunoasteau de foarte mult timp pe Profet(salla Allahu aleihi wa salam) pt a invata de la ei ceea ce acesta le spusese cand traia. Oricand auzea de cineva care stia un hadith pe care el nu il stia mergea repede la acea persoana si il memora. Orice auzea verifica foarte strict daca acel lucru era adevarat sau nu. Obisnuia sa mearga la mai mult de 30 de companioni pt a verifica un singur lucru. Abdullah spunea ca odata a auzit ca un companion(sahaba) al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) stia un hadith pe care el nu il cunostea:”Am mers la el in timpul pauzei de dupa-amiaza si m-am asezat in fata usei sale.Vantul m-a acoperit de praf(cat am stat sa-l astept).daca as fi vrut as fi putut cere permisiunea de a intra ,iar el sigur mi-ar fi dat-o.dar am preferat sa astept ca el sa poata fi odihnit.Cand a iesit din casa si m-a vazut in conditiile in care eram mi-a spus: “O vere al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam)!Ce ai patit?daca ai fi trimis dupa mine as fi venit.” Eu i-am rasouns:” Eu sunt cel care trebuie sa vina la tine, 'I am the one who should come to you, pt ca cunoasterea(stiinta) nu vine singura”. L-am intrebat despre hadith si l-am invatat de la el."
In felul acesta, devotatul Abdullah intreba, si intreba,si intreba si continua sa intrebe. Si apoi analiza de multe ori informatia pe care o primea cu mintea sa pasionata si meticuloasa. Si Abdullah nu era doar specializat in a aduna hadithuri,ci isi dedica timpul in a achizitiona cunostinte si in multe alte domenii. Avea o admiratie speciala pt oameni ca Zayd ibn Thabit, cel care a notat revelatia, judecatorul si consultantul in probleme judidice din Madina, un expert in legile cu privire la mostenire si de asemenea un expert in citirea Qur’anului.
Cand Zayd intentiona sa calatoreasca, tanarul Abdullah statea cu umilinta langa el adoptand tinuta unui ucenic in prezenta maestrului sau. Zayd ii spunea: "Nu fa asta,O vere al Profetului." "Asa am fost invatati sa-I tratam pe invatatii nostri” raspundea Abdullah. "Iar Zayd i-ar fi raspuns: "Lasa-ma sa-ti vad mainile." Abdullah i-ar fi intins mana. Zayd, ar fi luat-o, ar fi sarutat-o si ar fi spus: " Asa am fost invatati sa-I tratam pe membrii ahl al-bayt din casa Profetului(salla Allahu aleihi wa salam)."Cu cat cunostintele lui Abdullah(radiAllahu anhu) cresteau cu atat crestea si reputatia sa.
Masruq ibn al Ajda spunea despre el: "Oricand il vedeam pe Ibn Abbas, obisnuiam sa spun:El este cel mai chips barbat.Cand vorbea,obisnuiam sa spun: El este cel mai elocvent barbat. Si cand el purta o conversatie,obisnuiam sa spun: Este cel mai intelept barbat.”
Kalphul Umar ibn al-Khattab il cauta deseori pt sfaturi cu privire la importante probleme de stat si il descria ca “un tanar matur”.
Sad ibn abi Waqqas il descria cu urmatoarele cuvinte: " Nu am vazut niciodata un om care sa inteleaga atat de repede ,care sa aiba atat de multe cunostinte si atat de multa intelepciune precum avea Ibn Abbas.L-am vazut pe Umar chemandu-l sa discute probleme dificile in prezenta batranilor din Badr din randul Muhajirinilor si Ansarilor. Ibn Abbas vorbea si Umar nu-l contrazicea."Acestea sunt calitatile cu care era cunoscut Abdullah ibn Abbas si anume "invatatul acestei Ummah".
Abdullah ibn Abbas nu era multumit doar sa acumuleze cunostinte. Simtea ca are o datorie fata de aceasta ummah si anume de a o instrui(educa) sa caute stiinta si rezolvarea la problemele generale ale comunitatii Musulmane. S-a ocupat cu predarea acestor lucruri iar casa sa a devenit o universitate – DA, o universitate in adevaratul sens al cuvantului,o universitate specializata in predare dar cu diferanta ca avea doar un singur profesor Abdullah ibn Abbas. Era un raspuns plin de entuziasm la cursurile lui Abdullah. Unui dintre companionii sai descria o secena obisnuita din casa sa : " Am vazut oameni venind pe toate drumurile care duceau la casa sa pana cand cu greu mai gaseai o camera libera in fata casei sale. Am fost sa-I zic despre multimeaa de oameni de la usa sa si el mi-a raspuns:”Adu-mi apa pt wudu.” A facut wuduul si,mi-a spus:” Mergi si spune-le: Orice vrea sa intrebe despre Qur’an si literele sale(pronuntie) lasa-l sa intre.” Asta am facut si casa s-a umplut pana cand nu mai era loc. Orice era intrebat Abdullah era capabil sa raspunda si chiar sa aduca informatii in plus. Apoi (catre stundentii sai) spuse:” Faceti loc fratilor vostri.” Apoi catre mine:” Mergi afara si spune: Cine vrea sa afle despre Qur’an si interpretarea sa,lasa-l sa intre.” Si iar casa se umplu si Abdullah rezolva si oferea mult mai multe informatii decat I se cerea.” Si asa continuau sa intre grupuri de oameni care cereau lamuriri despre fiqh (jurisprudenta), halal(permis) si haram(interzis) , legile mostenirii, limba araba,poezie si etimologie. Pt a evita ca prea multa lume sa se adune intr-o singura zi pt a discuta diferite probleme, Abdullah decise sa dedice cate o singura zi pt o anumite disciplina. Intr- zi se discuta doar interpretarea Qur’anului,in timp ce in alta zi se discuta doar despre fiqh (jurisprudenta).
Maghazi sau companionilor Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),poeziei,istoriei arabilor de dinaintea Islamuluii fiecaruia ii era alocata cate o zi. Abdullah ibn Abbas a adus modului sau de a preda in plus o memorie si o inteligenta extraordinara. Explicatiile sale erau exacte(precise),clare si logice. Argumentele sale erau insotite de hadithuri si fapte istorice.O data cand minunata sa putere de convingere a fost folosita in timpul caliphatului lui Ali.Un numar mare de sustinatori ai lui Ali care erau(stateau) impotriva lui Muawiyah tocmai dezertasera. Abdullah ibn Abbas a mers la Ali si i-a cerut perminiunea sa vorbeasca pt el.Ali a ezitat la inceput deoarece se temea pt viata lui Abdullah(radiAllahu anhum) dar a renuntat in fata optimismului de care dadea dovada Abdullah ca nimic neprevazut nu se va intampla. Abdullah a mers la acel grup.Erau absorbiti in adorare. Unii dintre ei nu vroiau sa-l lase sa vorbeasca in timp ce altii doareau sa auda ce avea de spus.”Spuneti-mi “ i-a intrebat Abdullah,” ce nemultumiri aveti impotriva varului Profetului(salla Allahu aleihi wa salam), sotul fiicei sale si primul care a crezut in el?”Oamenii au inceput sa-I spuna care erau cele 3 mari nemultumiri impotriva lui Ali.Prima, era legata de faptul ca el a desemnat un judecator pt probleme cu caracter religios (Islamic) – insemnand ca Ali(radiAllahu anhu) a fost de acord cu verdictele date de Abu Musa al-Asbari si Amr ibn al-As in disputa cu Muawiyah. A doua, era ca el a luptat dar nu a luat nici o prada sau prizonieri de razboi. A treia,era ca el nu a insistat asupra titlului de Amir al-Muminin in timpul derularii judecatii cu toate ca Musulmanii au promis sa I se supuna iar el era Amirul de drept al acestora. Pt ei acesta era clar un semn de slabiciune si un semn ca Ali urma sa aduca o proasta reputatie statutului sau deAmir al-Muminin.Ca raspuns, Abdullah i-a intrebat daca poate el sa recita versete din Qur’an si din spusele Profetului (salla Allahu aleihi wa salam) la care bineinteles nu aveau nimic de obiectat si care sa faca referire la remarcile(nemultumirile) lor,ar fi ei pregatiti sa-si schimbe parerea?Ei au raspuns ca da asa vor face si Abdullah incepu:”Referitor la nemultumirea voastra in care Ali a desemnat un judecator pt probleme religioase islamice,Allah Subhanu wa Ta’ala a spus: “O,voi cei care credeti !Nu ucideti vanatul cand sunteti in stare de sacralizare(ihram).Iar acela care omoara intr-adins este pedepsit sa dea din vite atata cat a omorat,dupa ce vor judeca fapta lui doi(barbati) drepti dintre voi,….[ Qur’an,Surat Al-Ma’ida,aya 95]
Raspunsul lor fu desigur ca verdictul era mult mai important in acest caz decat salvarea vietilor unor Musulmani si sa faca pace intre ei decat sacrificarea vanatului in incinta sacra unde Allah(Subhanu wa Ta’ala) a interzis aces lucru. “Am lamurit aceasta problema?” intreba Abdullah(radiAllahu anhu), iar ei raspunsera: "Allahumma, naam – O Doamne,da!" Abdullah(radiAllahu anhu) continua: "Cat despre nemultumirea voastra cu privire la faptul ca Ali nu a luat prazi sau prizonieri de razboi asa cum Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a facut, doriti sa o luati pe “mama” voastra Aishah ca prizonier de razboi si sa o tratati asa cum sunt tratati prizonierii de razboi ?Daca raspunsul vostru este “da”,atunci ati cazut in kufr (necredinta). Si daca spuneti ca nu este “mama” voastra,deasemenea ati cazut in kufr, pt ca Allah Subhanu wa Ta’ala a spus: ‘ Profetul este mai milostiv fata de credinciosi decat isi sunt ei insisi iar sotiile sale sunt mamele lor .' ( Qur’an, Surat al-Ahzab, 33:6). "Alegeti ceea ce doriti”,spuse Abdullah si apoi ii intreba:”AM lamurit si aceasta problema?” iar ei si de aceasta data au raspuns: "Allahumma, naam - O Doamne, da!" Abdullah continua : "Cat despre nemultumirea voastra cum ca Ali a renuntat la titlul de Amir al-Muminin, (amintiti-va) ca insusi Profetul(salla Allahu aleihi wa salam),in timpul Hudaybiyyah, a cerut ca mushrikin(necredinciosii) sa scrie in armistitiul incheiat cu ei: 'Si acesta este lucrul cu care Mesagerul lui Allah a fost de acord…..’ iar ei au raspuns:’Daca noi am fi crezut ca tu esti Mesagerul lui Allah ,crezi ca ti-am mai fi blocat accesul la Kabah sau ca ne-am fi luptat cu tine?scrie in loc:'Muhammad fiul lui Abdullah.'Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) aproba cererea lor spunand:’Pe Allah,eu sunt Mesagerul lui Allah chiar daca ei ma resping.”In acest moment Abdullah ibn Abbas(radiAllahu anhu) ii intreba pe dezertanti: "Am rezolvat aceasta problema? Iar ei toti raspunsera inca o data: "Allahumma, naam - O Allah, da!"Unul din roadele acestei confruntari verbale in care Abdullah si-a aratat cunosterea amanuntita a Qur’anului si Sirah(biografia) Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) precum si remarcabila sa putere de convingere si argumentele aduse, au facut ca majoritatea, aproape 20.000 de oameni , sa se intoarca sa lupte cu Ali. Aproape 4000 au ramas totusi insensibili, fiind cunoscuti sub numele de Kharijiti . In aceasta precum si in alte ocazii, curajosul Abdullah(radiAllahu anhu) a aratat ca prefera pacea in locul razboiului si logica in locul fortei si violentei. Cu toate acestea el nu a fost cunoscut numai pt curajul sau,ci si pt modul sau de a gandi cat si pt vastele sale cunostinte. A fost cunoscut deasemenea si pt marea sa generozitate si ospitalitate. Unii dintre cei care l-au cunoscut personal spuneau despre ospitalitatea sa:” Nu am vazut o casa care sa aiba mai multa mancare,bautura sau fructe sau intelepciune decat casa lui Ibn Abbas.” El a avut un mare respect fata de oameni.El era atent si grijuliu. O data a spus:”Cand mi-am dat seama de importanta unui verset din Cartea lui Allah,imi doream ca toata lumea sa stie ceea ce eu stiam”. "Cand am auzit de un conducator musulman care conducea drept si rezolva problemele cu intelepciune,sunt fericit pt el si ma rog pt el…” “Cand am auzit de ploi care au cazut pe pamanturile musulmanilor,acest lucru ma umple de fericire…” Abdullah ibn Abbas(radiAllahu anhu) era constant in devotiunea sa. Postea optional cu regularitate si adesea statea noaptea treaz in rugaciune. Pangea in timp ce se ruga si citea din Qur’an. IAr cand citea versete care vorbeau despre moarte, inviere si Viata de Apoi vocea sa devenea grea(grava) datorita hohotelor de plans. A murit la varsta de 71 ani in orasul muntos Taif. …….
Baraka Allahu feekum
Bismillahi AlRahmani AlRahiim
Abdullah Ibn Abbas(radiAllahu anhu)
Abdullah(radiAllahu anhu) era fiul lui Abbas, un unchi al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam). S-a nascut doar cu 3 ani inainte de Hijrah. Cand Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a murit , Abdullah avea doar 13 ani. Cand s-a nascut, mama lui l-a dus l-a Profet(salla Allahu aleihi wa salam) pt ca acesta sa-l binecuvanteze iar acesta a mestecat o curmala si i-a pus-o in gura inainte ca acesta sa fie alaptat.
Este si un hadith despre aceasta intamplare:
44. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a iesit afarã si în lipsa lui bãiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte bãiatul? Umm Sullaim, mama bãiatului, a rãspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina si el a mâncat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfârsit ea a zis: Fã pregãtirile pentru îngropãciunea bãiatului. Dimineaþa, Abu Talha a mers la Timisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-a relatat întâmplarea. El a întrebat: Eraþi împreunã noaptea trecutã? Abu Talha a rãspuns cã da, la care Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) s-a rugat: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a nãscut un bãiat. Abu Talha i-a zis: Ia bãiatul în
brate sã-l ducem la Profet; iar el a luat cu el si niste curmale. Profetul a întrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a rãspuns: Da, niste curmale.Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a luat o curmalã, si, dupã ce a mestecat-o, a pus-o în gura copilului si l-a numit 'Abdullah.
(Convenit)
Versiunea lui Bukhari completeazã: Ibn 'Uyaina relateazã cã un om din Ansar i-a spus cã a vãzut nouã fii ai acestui 'Abdullah si toti au devenit recitatori ai Sfântului Coran.
Versiunea lui Muslim adaugã: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã fiul lui Abu Talha, pe care l-a nãscut Umm Sulaim, a murit. Ea (Umm Sulaim) a spus membrilor familiei: Sã nu-I spuneti lui Abu Talha despre fiul lui pânã când nu-i spun eu. Abu Talha a venit (acasã); ea i-a pregãtit cina. El a mâncat si a bãut apã. Apoi ea s-a gãtit pentru el, ceea ce nu mai fãcuse înainte. El s-a culcat cu ea si dupã
ce a vãzut cã el a fost mulþumit de ea, femeia i-a spus: Abu Talha, dacã niste oameni împrumutã ceva de la altã familie si apoi (membrii familiei) cer acel lucru înapoi, vor fi refuzati? El a zis: Nu. Ea a spus: Te înstiintez cã fiul tãu a murit. El s-a supãrat si a zis: Nu m-ai înstiintat înainte de a mã culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu. Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-a relatat ce se întâmplase. La care Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) a zis: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce ati petrecut-o împreunã! El (povestitorul) a zis: Ea a rãmas gravidã. Trimisul lui Allah(salla Allahu Aleihi wa salam) se afla în cursul unei cãlãtorii, iar ea se afla cu el si când Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) s-a întors la Medina din cãlãtorie, nu a intrat (în casã, pe timpul noptii). Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simtit durerile facerii. El (Abu Talha) a rãmas cu ea si Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) a mers mai departe. Abu Talha a zis: O, Doamne, stii cã-mi place sã merg împreunãcu Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam), când iese afarã si sã intru împreunã cu el, când intrã,dar am fost oprit, dupã cum vezi. Umm Sulaim a zis: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca si înainte, asa cã mai bine mergem mai departe.Atunci am plecat mai departe si ea a simtit durerile facerii când au ajuns la Medina si a nãscut un bãiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, sã nu-l alãpteze nimeni pânã nu mergi la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam), mâine dimineatã. Când s-a fãcut dimineatã am luat copilul si l-am dus la Trimisul lui Allah(salla Allahu aleihi wa salam) si i-am povestit întreaga întâmplare.
Acesta a fost inceputul apropierii dintre el si aceasta a fost o parte dintr-o lunga viata petrecuta in adorare si devotiune. Cand Abdullah a ajuns la maturitate ,a venit in serviciul Profetului(salla Allahu aleihi wa salam).El alerga sa-I aduca apa pt wudu. Cand facea Salat(rugaciunea),statea langa Profet(salla Allahu aleihi wa salam),iar cand Profetul mergea intr-o calatorie sau expeditie Abdullah ii era mereu alaturi.
Abdullah devenise umbra Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),deoarece era permanent in compania sa. In toate aceste situatii el era tot timpul atnet si in alerta la orice lucru il spunea sau il facea Profetul(salla Allahu aleihi wa salam).Inima sa era entuziasmata iar mintea sa tanara si pura memora toate cuvintele Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) cu precizia unui reportofon. In acest fel si datorita cautarilor(cercetarilor) sale de mai tarziu,cum vom putea vedea de altfel, Abdullah devine unul dintre cei mai invatati companioni ai Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),pastrand si transmitand cuvintele nepretuite ale Mesagerului lui Allah generatiilor viitoare de musulmani. Se spune ca el a ajuns sa memoreze cca 1660 de hadithuri care sunt inregistrate si autentificate in colectiile de hadithuri ale lui al-Bukhari si Muslim. Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) il tinea deseori pe Abdullah langa el cand acesta era copil,il lua de umeri si se ruga: "O Allah,fa din el un mare intelegator al Islamului si invata-l intelesurile si interpretarea lucrurilor." Au fost multe ocaziile in care binecuvantatul Profet(salla Allahu aleihi wa salam) a repetat acesta ruga(du’a) ori s-a rugat pt varul sau si asta a fost cu mult inainte ca Abdullah ibn Abbas sa inteleaga ca viata sa va fi devotata invatatului si cunoasterii(stiintei). Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) de multe ori se ruga ca el(Abdullah) sa fie inzestrat nu doar cu cunostinte si intelegere dar mai ales cu intelepciune. Abdullah a relatat urmatorul incident in ceea cel priveste: "Odata Profetul(salla Allahu aleihi wa salam), era pe punctual de a face wuduul.M-am grabit sa-I aduc apa. Era multumit de ceea ce faceam. Cand era pe punctul de a incepe Salat(rugaciunea),mi-a aratat ca ar trebui sa stau langa el. Chiar si asa am stat in spatele sau. Cand Salatul s-a terminat,s-a intors catre mine si mi-a spus:” O Abdullah, ce te-a impiedicat sa stai langa mine?” Eu i-am raspus:” Esti prea mare si prea bun in ochii mei ca sa pot sta alaturi de tine”.Ridicandu-si mainile catre cer , Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) s-a rugat:”O Allah, da-I lui intelepciune.” Nediscutabil ca rugile Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) au fost ascultate deoarece timpul a demonstrat ca tanarul Abdullah poseda o indelepciune deosebita. Dar aceasta intelepciune a venit doar din devotement si cautarea permanenta a cunoasterii atat in timpul vietii Profetului (salla Allahu aleihi wa salam) cat si dupa moartea sa. In timpul vietii Profetului(salla Allahu aleihi wa sallam), Abdullah nu a lipsit de la nici o predica a sa si si-a propus sa memoreze orice cuvant al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam). Dupa moartea Profetului(salla Allahu aleihi wa salam), el a avut grija sa mearga la cat mai multi companioni ai Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) in special la cei care il cunoasteau de foarte mult timp pe Profet(salla Allahu aleihi wa salam) pt a invata de la ei ceea ce acesta le spusese cand traia. Oricand auzea de cineva care stia un hadith pe care el nu il stia mergea repede la acea persoana si il memora. Orice auzea verifica foarte strict daca acel lucru era adevarat sau nu. Obisnuia sa mearga la mai mult de 30 de companioni pt a verifica un singur lucru. Abdullah spunea ca odata a auzit ca un companion(sahaba) al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) stia un hadith pe care el nu il cunostea:”Am mers la el in timpul pauzei de dupa-amiaza si m-am asezat in fata usei sale.Vantul m-a acoperit de praf(cat am stat sa-l astept).daca as fi vrut as fi putut cere permisiunea de a intra ,iar el sigur mi-ar fi dat-o.dar am preferat sa astept ca el sa poata fi odihnit.Cand a iesit din casa si m-a vazut in conditiile in care eram mi-a spus: “O vere al Profetului(salla Allahu aleihi wa salam)!Ce ai patit?daca ai fi trimis dupa mine as fi venit.” Eu i-am rasouns:” Eu sunt cel care trebuie sa vina la tine, 'I am the one who should come to you, pt ca cunoasterea(stiinta) nu vine singura”. L-am intrebat despre hadith si l-am invatat de la el."
In felul acesta, devotatul Abdullah intreba, si intreba,si intreba si continua sa intrebe. Si apoi analiza de multe ori informatia pe care o primea cu mintea sa pasionata si meticuloasa. Si Abdullah nu era doar specializat in a aduna hadithuri,ci isi dedica timpul in a achizitiona cunostinte si in multe alte domenii. Avea o admiratie speciala pt oameni ca Zayd ibn Thabit, cel care a notat revelatia, judecatorul si consultantul in probleme judidice din Madina, un expert in legile cu privire la mostenire si de asemenea un expert in citirea Qur’anului.
Cand Zayd intentiona sa calatoreasca, tanarul Abdullah statea cu umilinta langa el adoptand tinuta unui ucenic in prezenta maestrului sau. Zayd ii spunea: "Nu fa asta,O vere al Profetului." "Asa am fost invatati sa-I tratam pe invatatii nostri” raspundea Abdullah. "Iar Zayd i-ar fi raspuns: "Lasa-ma sa-ti vad mainile." Abdullah i-ar fi intins mana. Zayd, ar fi luat-o, ar fi sarutat-o si ar fi spus: " Asa am fost invatati sa-I tratam pe membrii ahl al-bayt din casa Profetului(salla Allahu aleihi wa salam)."Cu cat cunostintele lui Abdullah(radiAllahu anhu) cresteau cu atat crestea si reputatia sa.
Masruq ibn al Ajda spunea despre el: "Oricand il vedeam pe Ibn Abbas, obisnuiam sa spun:El este cel mai chips barbat.Cand vorbea,obisnuiam sa spun: El este cel mai elocvent barbat. Si cand el purta o conversatie,obisnuiam sa spun: Este cel mai intelept barbat.”
Kalphul Umar ibn al-Khattab il cauta deseori pt sfaturi cu privire la importante probleme de stat si il descria ca “un tanar matur”.
Sad ibn abi Waqqas il descria cu urmatoarele cuvinte: " Nu am vazut niciodata un om care sa inteleaga atat de repede ,care sa aiba atat de multe cunostinte si atat de multa intelepciune precum avea Ibn Abbas.L-am vazut pe Umar chemandu-l sa discute probleme dificile in prezenta batranilor din Badr din randul Muhajirinilor si Ansarilor. Ibn Abbas vorbea si Umar nu-l contrazicea."Acestea sunt calitatile cu care era cunoscut Abdullah ibn Abbas si anume "invatatul acestei Ummah".
Abdullah ibn Abbas nu era multumit doar sa acumuleze cunostinte. Simtea ca are o datorie fata de aceasta ummah si anume de a o instrui(educa) sa caute stiinta si rezolvarea la problemele generale ale comunitatii Musulmane. S-a ocupat cu predarea acestor lucruri iar casa sa a devenit o universitate – DA, o universitate in adevaratul sens al cuvantului,o universitate specializata in predare dar cu diferanta ca avea doar un singur profesor Abdullah ibn Abbas. Era un raspuns plin de entuziasm la cursurile lui Abdullah. Unui dintre companionii sai descria o secena obisnuita din casa sa : " Am vazut oameni venind pe toate drumurile care duceau la casa sa pana cand cu greu mai gaseai o camera libera in fata casei sale. Am fost sa-I zic despre multimeaa de oameni de la usa sa si el mi-a raspuns:”Adu-mi apa pt wudu.” A facut wuduul si,mi-a spus:” Mergi si spune-le: Orice vrea sa intrebe despre Qur’an si literele sale(pronuntie) lasa-l sa intre.” Asta am facut si casa s-a umplut pana cand nu mai era loc. Orice era intrebat Abdullah era capabil sa raspunda si chiar sa aduca informatii in plus. Apoi (catre stundentii sai) spuse:” Faceti loc fratilor vostri.” Apoi catre mine:” Mergi afara si spune: Cine vrea sa afle despre Qur’an si interpretarea sa,lasa-l sa intre.” Si iar casa se umplu si Abdullah rezolva si oferea mult mai multe informatii decat I se cerea.” Si asa continuau sa intre grupuri de oameni care cereau lamuriri despre fiqh (jurisprudenta), halal(permis) si haram(interzis) , legile mostenirii, limba araba,poezie si etimologie. Pt a evita ca prea multa lume sa se adune intr-o singura zi pt a discuta diferite probleme, Abdullah decise sa dedice cate o singura zi pt o anumite disciplina. Intr- zi se discuta doar interpretarea Qur’anului,in timp ce in alta zi se discuta doar despre fiqh (jurisprudenta).
Maghazi sau companionilor Profetului(salla Allahu aleihi wa salam),poeziei,istoriei arabilor de dinaintea Islamuluii fiecaruia ii era alocata cate o zi. Abdullah ibn Abbas a adus modului sau de a preda in plus o memorie si o inteligenta extraordinara. Explicatiile sale erau exacte(precise),clare si logice. Argumentele sale erau insotite de hadithuri si fapte istorice.O data cand minunata sa putere de convingere a fost folosita in timpul caliphatului lui Ali.Un numar mare de sustinatori ai lui Ali care erau(stateau) impotriva lui Muawiyah tocmai dezertasera. Abdullah ibn Abbas a mers la Ali si i-a cerut perminiunea sa vorbeasca pt el.Ali a ezitat la inceput deoarece se temea pt viata lui Abdullah(radiAllahu anhum) dar a renuntat in fata optimismului de care dadea dovada Abdullah ca nimic neprevazut nu se va intampla. Abdullah a mers la acel grup.Erau absorbiti in adorare. Unii dintre ei nu vroiau sa-l lase sa vorbeasca in timp ce altii doareau sa auda ce avea de spus.”Spuneti-mi “ i-a intrebat Abdullah,” ce nemultumiri aveti impotriva varului Profetului(salla Allahu aleihi wa salam), sotul fiicei sale si primul care a crezut in el?”Oamenii au inceput sa-I spuna care erau cele 3 mari nemultumiri impotriva lui Ali.Prima, era legata de faptul ca el a desemnat un judecator pt probleme cu caracter religios (Islamic) – insemnand ca Ali(radiAllahu anhu) a fost de acord cu verdictele date de Abu Musa al-Asbari si Amr ibn al-As in disputa cu Muawiyah. A doua, era ca el a luptat dar nu a luat nici o prada sau prizonieri de razboi. A treia,era ca el nu a insistat asupra titlului de Amir al-Muminin in timpul derularii judecatii cu toate ca Musulmanii au promis sa I se supuna iar el era Amirul de drept al acestora. Pt ei acesta era clar un semn de slabiciune si un semn ca Ali urma sa aduca o proasta reputatie statutului sau deAmir al-Muminin.Ca raspuns, Abdullah i-a intrebat daca poate el sa recita versete din Qur’an si din spusele Profetului (salla Allahu aleihi wa salam) la care bineinteles nu aveau nimic de obiectat si care sa faca referire la remarcile(nemultumirile) lor,ar fi ei pregatiti sa-si schimbe parerea?Ei au raspuns ca da asa vor face si Abdullah incepu:”Referitor la nemultumirea voastra in care Ali a desemnat un judecator pt probleme religioase islamice,Allah Subhanu wa Ta’ala a spus: “O,voi cei care credeti !Nu ucideti vanatul cand sunteti in stare de sacralizare(ihram).Iar acela care omoara intr-adins este pedepsit sa dea din vite atata cat a omorat,dupa ce vor judeca fapta lui doi(barbati) drepti dintre voi,….[ Qur’an,Surat Al-Ma’ida,aya 95]
Raspunsul lor fu desigur ca verdictul era mult mai important in acest caz decat salvarea vietilor unor Musulmani si sa faca pace intre ei decat sacrificarea vanatului in incinta sacra unde Allah(Subhanu wa Ta’ala) a interzis aces lucru. “Am lamurit aceasta problema?” intreba Abdullah(radiAllahu anhu), iar ei raspunsera: "Allahumma, naam – O Doamne,da!" Abdullah(radiAllahu anhu) continua: "Cat despre nemultumirea voastra cu privire la faptul ca Ali nu a luat prazi sau prizonieri de razboi asa cum Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) a facut, doriti sa o luati pe “mama” voastra Aishah ca prizonier de razboi si sa o tratati asa cum sunt tratati prizonierii de razboi ?Daca raspunsul vostru este “da”,atunci ati cazut in kufr (necredinta). Si daca spuneti ca nu este “mama” voastra,deasemenea ati cazut in kufr, pt ca Allah Subhanu wa Ta’ala a spus: ‘ Profetul este mai milostiv fata de credinciosi decat isi sunt ei insisi iar sotiile sale sunt mamele lor .' ( Qur’an, Surat al-Ahzab, 33:6). "Alegeti ceea ce doriti”,spuse Abdullah si apoi ii intreba:”AM lamurit si aceasta problema?” iar ei si de aceasta data au raspuns: "Allahumma, naam - O Doamne, da!" Abdullah continua : "Cat despre nemultumirea voastra cum ca Ali a renuntat la titlul de Amir al-Muminin, (amintiti-va) ca insusi Profetul(salla Allahu aleihi wa salam),in timpul Hudaybiyyah, a cerut ca mushrikin(necredinciosii) sa scrie in armistitiul incheiat cu ei: 'Si acesta este lucrul cu care Mesagerul lui Allah a fost de acord…..’ iar ei au raspuns:’Daca noi am fi crezut ca tu esti Mesagerul lui Allah ,crezi ca ti-am mai fi blocat accesul la Kabah sau ca ne-am fi luptat cu tine?scrie in loc:'Muhammad fiul lui Abdullah.'Profetul(salla Allahu aleihi wa salam) aproba cererea lor spunand:’Pe Allah,eu sunt Mesagerul lui Allah chiar daca ei ma resping.”In acest moment Abdullah ibn Abbas(radiAllahu anhu) ii intreba pe dezertanti: "Am rezolvat aceasta problema? Iar ei toti raspunsera inca o data: "Allahumma, naam - O Allah, da!"Unul din roadele acestei confruntari verbale in care Abdullah si-a aratat cunosterea amanuntita a Qur’anului si Sirah(biografia) Profetului(salla Allahu aleihi wa salam) precum si remarcabila sa putere de convingere si argumentele aduse, au facut ca majoritatea, aproape 20.000 de oameni , sa se intoarca sa lupte cu Ali. Aproape 4000 au ramas totusi insensibili, fiind cunoscuti sub numele de Kharijiti . In aceasta precum si in alte ocazii, curajosul Abdullah(radiAllahu anhu) a aratat ca prefera pacea in locul razboiului si logica in locul fortei si violentei. Cu toate acestea el nu a fost cunoscut numai pt curajul sau,ci si pt modul sau de a gandi cat si pt vastele sale cunostinte. A fost cunoscut deasemenea si pt marea sa generozitate si ospitalitate. Unii dintre cei care l-au cunoscut personal spuneau despre ospitalitatea sa:” Nu am vazut o casa care sa aiba mai multa mancare,bautura sau fructe sau intelepciune decat casa lui Ibn Abbas.” El a avut un mare respect fata de oameni.El era atent si grijuliu. O data a spus:”Cand mi-am dat seama de importanta unui verset din Cartea lui Allah,imi doream ca toata lumea sa stie ceea ce eu stiam”. "Cand am auzit de un conducator musulman care conducea drept si rezolva problemele cu intelepciune,sunt fericit pt el si ma rog pt el…” “Cand am auzit de ploi care au cazut pe pamanturile musulmanilor,acest lucru ma umple de fericire…” Abdullah ibn Abbas(radiAllahu anhu) era constant in devotiunea sa. Postea optional cu regularitate si adesea statea noaptea treaz in rugaciune. Pangea in timp ce se ruga si citea din Qur’an. IAr cand citea versete care vorbeau despre moarte, inviere si Viata de Apoi vocea sa devenea grea(grava) datorita hohotelor de plans. A murit la varsta de 71 ani in orasul muntos Taif. …….
Baraka Allahu feekum
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu