Suhaib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah(saws)
a zis: Înaintea noastrã trãia un rege si la curtea sa avea un mag. Când
magul a îmbãtrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbãtrânit, trimite la mine un
tânãr, ca sã-l pot învãþa vrãjitoria. Regele i-a trimis un tânãr ca sã învete
vrãjitoria. În drum spre mag, tânãrul s-a întâlnit cu un cãlugãr. El a fost
impresionat de discutia pe care a avut-o cu cãlugãrul. Asa si-a fãcut un
obicei ca în drum spre mag sã se întâlneascã cu acel cãlugãr astfel cã, de
fiecare datã ajungea la mag târziu. Magul îl bãtea din pricina întârzierii
sale. Tânãrul s-a plâns cãlugãrului de acest lucru, iar cãlugãrul i-a spus:
Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au retinut".
Iar când ti-e fricã de familia ta sã spui: "Magul m-a oprit mai mult
decât de obicei". si asa s-a întâmplat cã a apãrut un animal de pradã urias
care atinea calea oamenilor, iar tânãrul a zis: Astãzi voi afla cine este mai
bun, magul sau cãlugãrul. Apoi a ridicat de jos o piatrã si a zis: O, Allah,
dacã lucrurile pe care le face cãlugãrul sunt mai plãcute tie decât îndeletnicirile
magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii
sã poatã umbla nestingheriti dupã treburile lor. El a aruncat cu piatra în
bestie si a ucis-o, iar oamenii au început sã umble (nestingheriti pe acea
potecã). Tânãrul a mers apoi la cãlugãr si l-a înºtiintat, iar cãlugãrul a zis:
Fiule, astãzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns într-o
fazã de unde eu cred cã vei fi pus în curând la încercare si în cazul în care
vei fi încercat sã nu-mi trãdezi secretul. Acel tânãr a început sã lecuiascã
orbii si pe cei ce sufereau de leprã si a început, de fapt, sã vindece lumea
de (tot felul) de boli. Când un însoþitor de-al regelui care orbise a aflat
despre el, a venit la el cu o multime de daruri si a zis: Dacã mã vindeci,
toate aceste lucruri adunate în fata ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi
nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecã si dacã ai credintã
în Allah, Îl voi implora si eu pe Allah sã te vindece. Omul si-a declarat
credinta în Allah, iar Allah l-a vindecat si el s-a dus la rege si a sezut lângã
el, asa cum fãcea înainte. Regele i-a zis: Cine ti-a redat vederea? El a zis:
Stãpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnã cã Domnul tãu este Cel de
lângã mine. El a zis: Domnul meu si Domnul tãu este Allah, la care el
(regele) l-a înhãtat si l-a supus la chinuri, pânã când acesta i-a spus despre
tânãr. Tânãrul a fost, asadar, chemat si regele i-a zis: O, tinere, am fost
înstiintat cã tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe
orbi si pe cei suferinzi de leprã si faci cutare si cutare lucruri. La care el a
zis: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecã, dar regele l-a
prins si a început sã-l chinuie. Asa cã tânãrul i-a spus despre cãlugãr. A
fost chemat cãlugãrul si i-au zis: Ar trebui sã renunti la religia ta. Însã el a
refuzat. Regele a poruncit sã i se aducã un ferãstrãu pe care i l-a asezat
pe mijlocul capului si a început sã taie pânã ce o bucatã din el a cãzut jos.
Apoi a fost adus curteanul regelui si i s-a spus: Renuntã la religia ta. El a
refuzat si atunci i s-a asezat ferãstrãul pe mijlocul capului si i-au zis din nou:
Renuntã la religia ta. El iarãsi a refuzat si atunci a fost predat unui grup
de curteni. El le-a spus: Duceti-l la cutare si cutare munte; obligati-l sã urce
pe muntele acela si când ajungeti în vârf, cereti-i sã renunte la credinta
lui, iar dacã refuzã, aruncati-l (de pe munte). Atunci l-au luat si l-au dus pe
munte unde el a zis: "O, Allah, salveazã-mã de ei pe calea pe care voiesti
Tu"; la care, muntele a început sã se cutremure si ei au cãzut toti jos, iar
omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce
s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah m-a scãpat de ei. Regele
l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui si a zis: Luati-l si puneti-l într-o
barcã micã, iar când ajungeti în mijlocul mãrii, cereti-i sã renunte la religia
lui, dar dacã nu vrea, aruncati-l (în apã). Asa cã ei l-au luat si el a zis: O,
Allah, scapã-mã de ei si de ce vor ei sã-mi facã. La putin timp, barca s-a
rãsturnat si ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare.
Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah
m-a scãpat din mâinile lor, dupã care a adãugat: Nu mã poti ucide înainte
sã împlinesti ceea ce îti cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? si omul a
rãspuns: Adunã lumea pe o câmpie si leagã-mã de trunchiul unui copac.
Apoi sã iei o sãgeatã din tolbã si sã spui: În numele lui Allah, Stãpânul
lumilor, pe urmã sã slobozi sãgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea
pe o câmpie întinsã si l-a legat (pe bãiat) de trunchiul unui copac. A scos
o sãgeatã din tolbã, a potrivit-o în arc si a zis: În numele lui Allah, Domnul
acestui tânãr, dupã care a slobozit sãgeata care i-a lovit tâmpla.
Bãiatul si-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise sãgeata si apoi a
murit, iar oamenii au zis: Ne mãrturisim credinta în Domnul acestui tânãr.
Curtenii au mers la rege si i-au zis: Sã stii cã Allah ti-a fãcut voia doar ca
sã te previnã. Ei (oamenii) si-au mãrturisit credinta în Domnul. Regele a
poruncit sã se sape gropi în care au fost aprinse focuri si le-a zis (oamenilor):
Cel care nu renuntã la religia acestui bãiat, va fi azvârlit în foc sau
va primi porunca sã sarã în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au
renuntat la religie) pânã a venit o femeie cu copilul ei, care se codea sã
sarã în foc si copilul ei a zis: O, maicã! Îndurã (aceastã nenorocire) pentru
cã este bine ceea ce faci.
(Muslim)

Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah
a spus: Când Allah are un scop bun cu slujitorul Sãu, El îi dã pedeapsã
dinainte, în lumea aceasta, dar când are un scop rãu cu slujitorul Sãu, El
se înfrâneazã sã-i cerceteze pãcatul pânã ce nu îi plãteste pe deplin pentru
acesta în Ziua Judecãtii।
(Tirmidhi)


Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah(saws) a zis: Omul puternic nu este acela care se luptã ci acela care se
stãpâneºte când îl cuprinde mânia।
(Convenit)

Sulaiman ibn Surad (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã doi
oameni au început sã se sfãdeascã dinaintea Profetului(saws) si fata unuia dintre
ei s-a înrosit de mânie iar venele gâtului i s-au umflat. La care Trimisul lui
Allah(saws) a zis: Cunosc o zicalã: dacã el ar rosti aceasta, mânia lui s-ar risipi,iar aceastã zicalã este: La Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat.
Atunci ei (Tovarãsii) i-au spus: Trimisul lui Allah(saws) îti spune sã rostesti: La
Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat।
(Convenit)


Abu Sa'id al-Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis:
Era un om dintr-un popor ce trãia înaintea noastrã care a omorât nouãzeci
si nouã de persoane si apoi a început sã cerceteze despre învãtatii lumii
(care-i puteau arãta calea izbãvirii). El a fost îndreptat sã meargã la un
cãlugãr. A mers la el si i-a relatat cã a omorât nouãzeci si nouã de oameni
si l-a întrebat dacã mai exista vreun motiv pentru care sã-i fie acceptatã
cãinta. Cãlugãrul a rãspuns negativ si a fost si el ucis, completând astfel
numãrul celor ucisi, pânã la o sutã. Apoi, el a început sã întrebe despre
învãtatii cei mai mari de pe pãmânt si a fost îndreptat la un învãtat. Omul
i-a relatat învãtatului cã a omorât o sutã de persoane si l-a întrebat dacã
mai exista vreo sansã sã-i fie acceptatã cãinta. El a rãspuns afirmativ si
l-a întrebat: Ce te împiedicã sã te cãiesti? Mai bine du-te în cutare si cutare
tinut; existã acolo oameni devotati rugãciunii si veneratiei, asa cã ar trebui
sã te alãturi lor în rugãciune; dar sã nu te întorci în tinutul tãu, cãci este
un loc pãcãtos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia fãcuse
jumãtate calea când l-a ajuns moartea si atunci s-a iscat o ceartã între
îngerii milei si cei ai rãzbunãrii. Îngerii milei au spus: Acest om a venit
spãsit la Allah, dar îngerii pedepsei au zis: Omul acesta nu a fãcut nici o
faptã bunã. Pe urmã, a mai apãrut un înger în chipul unei fiinte omenesti
(pentru a hotãrî în problemã) si îngerii care se certau au convenit ca el sã
facã pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: Mãsurati distanþa între cele
douã tinuturi. Se va considera atunci cã el apartine tinutului de care se aflã
mai aproape. Ei au mãsurat si l-au gãsit mai aproape de tinutul (tinutul
credintei) unde avea de gând sã meargã si astfel îngerii milei l-au luat în
stãpânire.
(Bukhari si Muslim)

Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) mi-a încredintat
sarcina sã adun milostenia (Sadqa Fitr) de Ramadan. Cineva a venit la
mine si a început sã fure alimente. Eu l-am prins si am zis: Trebuie sã te
duc la Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).
El a spus: Sunt un om nevoias cu familie mare de tinut si nevoia mã
înghesuie. Atunci eu l-am eliberat si în zori m-am dus la Trimisul lui Allah
(pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a întrebat: O, Abu
Huraira! Ce a fãcut prizonierul tãu astã-noapte? Eu am zis: O, Trimis al lui
Allah! S-a plâns cã îl împinge nevoia si are familie mare. Atunci mi s-a
fãcut milã de el si l-am lãsat sã plece în drumul lui. El a zis: Ai grijã! el te-a
mintit si curând se va întoarce. Am fost sigur, în urma spuselor Trimisului
lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cã el se va
întoarce curând si l-am asteptat. El s-a furisat din nou si a început sã fure
alimente din milostenii. Eu l-am prins si am zis: Trebuie sã te duc la
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a
zis: Crutã-mã cãci sunt un om nevoias. Trebuie sã întretin o familie
numeroasã. Nu o sã mai vin. Si eu am avut milã si l-am lãsat sã plece. În
zori m-am dus la Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui!) care m-a întrebat: O, Abu Huraira! Ce s-a întâmplat cu prinsul
tãu astã-noapte? Eu am rãspuns: O, Trimis al lui Allah! El s-a plâns cã-i
nevoias si are de hrãnit o familie mare. Atunci mi-a fost milã de el si l-am
crutat. El a zis: Ai grijã! Negresit, te-a mintit în fatã si în curând se va
întoarce. Apoi am bãgat de seamã cã el a venit din nou sã fure alimente.
Eu l-am prins si am zis: Trebuie sã te duc la Trimisul lui Allah (pacea si
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si aceasta este ultima din cele trei
dãti. Ai promis cã nu o sã mai vii, dar ai venit iar. El a zis: Lasã-mã si o sã
te învãt câteva cuvinte prin care Allah ti-ar putea aduce folos. Eu am
întrebat: Care sunt acele cuvinte? El a rãspuns: Când mergi la culcare,
recitã versetele din Kursi (2 : 256) cãci acestea te vor pãzi în numele lui
Allah si Satana nu se va apropia de tine pânã dimineatã. Atunci l-am lãsat
sã plece. A doua zi dimineata, Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea
lui Allah fie asupra lui!) m-a întrebat: Cum s-a purtat prinsul tãu astã-noapte?
Eu am rãspuns: El a promis cã o sã mã învete câteva cuvinte care-mi
vor aduce folos de la Allah. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui
Allah fie asupra lui!) a întrebat: Care sunt cuvintele acelea? I-am povestit
ce-mi spusese omul: Când mergi la culcare sã reciti versetele Tronului (Ayat
al-Kursi) de la început pânã la sfârsit, de ex.: El este Allah, Singurul, nu
este alt Dumnezeu afarã de Allah, Cel Viu si Nesfârsit... pânã la capãt. El
a adãugat: Prin mijlocirea lor, lângã tine va fi trimis un paznic de la Allah,
care te va apãra toatã noaptea împotriva diavolului si acesta nu se va
apropia de tine pânã dimineata. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea
lui Allah fie asupra lui!) a zis: Negresit, el a grãit adevãrul fatã de tine, desi
este un mare mincinos. Abu Huraira, îti dai seama cu cine ai vorbit vreme
de trei nopti? Eu am rãspuns cã nu stiam. El a zis: Era diavolul.
(Bukhari)



Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: În vreme ce
Gavriil sedea cu Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui!), el a auzit un scârtâit deasupra lui. Atunci si-a ridicat capul si
a zis: Aceasta este o poartã care s-a deschis astãzi în Rai. Niciodatã n-a
mai fost deschisã pânã acum. Când un înger a coborât prin ea, el a zis:
Acesta este un înger care a coborât pe pãmânt. El n-a mai coborât
niciodatã pânã acum. El a trimis salutãri si a zis: Bucurati-vã de douã
lumini care v-au fost date. Astfel de lumini n-au mai fost revãrsate asupra
nici unui profet înaintea ta. Acestea sunt: Sura al-Fatiha si versetele de
încheiere de la Sura al-Baqara. Oricând veti recita vreun cuvânt din ele,
veti avea parte de binecuvântãri.
(Muslim)